Când dai – boc! - cu pumnul în masă

Ce urmează pentru Cluj? Ne vom trezi peste noapte cu trotuarele ocupate de nişte monştri imenşi de betoane şi sticlă, ridicaţi pe câteva zeci de etaje, în zonele centrale ale oraşului, care vor încurca şi mai mult circulaţia. Sau care vor atenta la dezvoltarea aeroportului internaţional. Cine pe cine va putea acuza ulterior, în condiţiile în care primarul, cel care - se presupune - ar trebui să fie stâlpul de susţinere al regulamentului urbanistic, este tocmai cel care nu veghează la respectarea lui?

Veţi spune: “Membrii Comisiei de urbanism trebuie să dea socoteală”. Pentru că, nu-i aşa, ne-am obişnuit cu toţii ca ei să fie cei mai vinovaţi, ei să fie traşi la răspundere pentru haosul construcţiilor ce domneşte în Cluj. Şi nu spun că nu mi-ar fi fost mai comod şi mie să-i pot învinovăţi pe ei, pentru că e mai uşor să crezi că pe un specialist, dacă a dat-o în bară cu o decizie legată de aprobarea unui proiect urbanistic, îl înlocuieşti rapid cu un altul şi situaţia ar mai putea lua o turnură bună.

Dar, din păcate, situaţia e mai neplăcută decât ne închipuim noi. Pe primar nu-l poţi înlocui la fel de uşor – şi o spun după experienţa similară a Clujului lui Funar, care a durat mai mult de un deceniu. Se pare că edilul o poate da în bară în mod repetat, fără ca să i se poată imputa greşeala, pentru că alegătorii de obicei se trezesc greu şi abia când este foarte târziu pentru ei şi pentru oraşul în care îşi duc traiul. Nici nu vreau să-mi pun întrebarea “încotro se îndreaptă dezvoltarea Clujului?”, pentru că mă deprimă din cale afară gândul că un singur om a ajuns să controleze total acest oraş. Un singur lucru am, însă, de comentat.

Şi asta ca să nu creadă lumea că suntem orbi cu toţii. Ipocrizia şi grandomania se simte şi se vede chiar când e mascată de bune intenţii. E greu pentru cineva, care s-a obişnuit să vorbească şi doar pentru a vorbi, să vrea să pară, brusc, din cale afară de priceput. Urbanismul se studiază ani grei, iar ca să înţelegi ceva trebuie să mai fii şi un bun specialist în ale arhitecturii. Mai ştiu că un proiect urbanistic la stadiul de desen nu are cum să fie confundat cu o investiţie, atât timp cât beneficiarul nici măcar nu a obţinut toate avizele necesare de la instituţiile abilitate, iar Comisia de urbanism a Primăriei are dubii în ce priveşte calitatea lui.

Dar dacă cineva îşi poate permite să facă presiuni printre colegii săi în cadrul Comisiei de urbanism pentru aprobarea unui imobil de vreo 20 de etaje, între căsuţe şi pe străduţe înguste, în zona dintre Liceul Bălcescu şi Flacăra, poţi realiza că la Cluj se poate obţine chiar orice în domeniul imobiliar. Comentariile Comisiei privind incomodarea traficului şi nu numai au indispus din plin în plenul şedinţei.

 Până şi edilul a acuzat Comisia că blochează o investiţie în condiţiile în care beneficiarul acestui proiect nu dispunea nici de avizul Autorităţii Aeronautice Civile Române (AACR), iar multe aspecte - inclusiv cel legat de accesul la imobil - erau neclare. De altfel, au mai fost şi alte două proiecte similare, tot spre nori, care au fost aprobate de Comisie tot fără acordul AACR.

Beneficiarilor li s-a impus doar să-şi obţină avizul de la AACR, celelalte comentarii fiind de prisos. Şi, deşi edilul ştia că aceste proiecte nu pot fi aprobate decât după ce beneficiarii deţin aceste avize şi de abia după ce Consiliul Local îşi dă girul, n-a întârziat să se pună chezaş, deasupra tuturor, şi în conferinţă de presă să afirme că a aprobat trei mari investiţii care vor ridica Clujul pe culmile europene ale progresului.

 Pentru că edilul nostru asta ştie cel mai bine să facă. Să-şi creeze imagine, fără a se gândi însă şi la cum va arăta oraşul agresat iremediabil în însuşi specificul său cultural şi arhitectural.