Când vine Ronaldo?

Când vine Ronaldo?
A început Euro 2012. Germania e puternică, Portugalia are restanţe, Olanda poate reveni.

"Cât staţi?". Amicul meu e chirurg ORL-ist în Bremen. Locuieşte într-un cartier de case din apropierea oraşului. Vecinii sunt discreţi, îi vede rar, vieţile curg după orarul bunului simţ. Discută mai mult în weekend, sunt planete separate ce gravitează în jurul profesiilor ce le ocupă aproape tot timpul. Una dintre convorbiri i s-a întipărit în minte. După câteva schimburi protocolare de cuvinte, vecinul l-a chestionat, fixându-l cu privirea: "Cât staţi?". Aceeaşi întrebare a primit-o şi soţia, doctor dermatolog. Acasă e locul unde nu te simţi ca un musafir nepoftit.

Aţi auzit clişeul. Sâmbătă s-a jucat prima finală a Campionatului European, Germania-Portugalia. De câţiva ani, Germania are un alt chip, nu mai e Panzerul ce calcă tot în picioare. Jocul are savoare. Naţionala ariană şi-a deschis larg porţile. În lotul lui Joachim Low au pătruns, printre alţii, Jerome Boateng, al cărui tată e ghanez, Khedira, cu rude în Tunisia, Mario Gomez, cu sânge spaniol. Ştiţi că Podolski şi Klose s-au născut în Polonia. Super-Mario a înscris golul victoriei în partida cu Portugalia. Datorită vârfului de la Bayern München, Germania are trei puncte şi drumul deschis spre faza următoare. Şi graţie lui Mesut Ozil, Germania are argumente să-şi depună candidatura pentru trofeu. Boateng şi Khedira mai stau un pic, cât să-i facă mândri pe nemţi.

Să nu uităm că Germania e cea mai tânără reprezentativă prezentă la turneul final. Aşteaptă un semn şi Andre Schurrle, Mario Gotze sau Marco Reus, ca să reducă numărul de implanturi. "Tinerii jucători sunt ţinuţi în braţe, sunt sprijiniţi de cluburi să se afirme", mărturisea Emil Jula, atacantul formaţiei Duisburg. Germania are viitorul asigurat, dar până atunci mizează şi pe copiii imigranţilor.
"Când vii?", "Când îţi confirmi cota de piaţă"?, ar fi două dintre întrebările la care l-am invita pe Cristiano Ronaldo să răspundă. Portughezul se lăuda zilele trecute că e mai bun decât Messi. Sâmbătă seara a fost tăcut şi fără chef de joacă. Într-o echipă palidă şi fără idei, Ronaldo ar fi trebuit să aprindă scânteia, să ia mingea şi să-şi facă loc printre crampoanele furioase, să inventeze o fază letală. De multe ori absent şi în derby-urile cu Barcelona, Ronaldo mitraliază fără milă formaţiile modeste. Apropo, Messi a marcat trei goluri în amicalul Argentina-Brazilia (4-3).

Am urmărit un reportaj despre Ronaldo, în care starul Realului era supus unor teste ingenioase. Unul dintre exerciţii i-a dezvăluit talentul ieşit din comun. Un tip îi centra balonul din lateral şi Ronaldo îl trimitea în poartă. După câteva reluări, lumina a fost stinsă când mingea era la jumătatea traseului. Ghiciţi? Ronaldo a înscris şi atunci. Apoi s-a stins lumina de tot. Chiar şi în beznă, Cristiano a intuit unde vine mingea, a ajuns la timp la întâlnire şi a marcat. Miile de ore de antrenament îşi arătau roadele. Creierul lui CR7 avea stocate toate informaţiile necesare pentru a face faţă probelor pregătite de cercetători. I-a uimit şi la numărul de fente executate în regim de viteză. Ar fi cazul să aprindă lumina şi în jocul Portugaliei. Fotbalistul, născut în aceeaşi zi cu Hagi, are deja 27 de ani şi timpul curge.

Dacă Germania-Portugalia a fost primul duel tare, Danemarca a produs surpriza, învingând Olanda cu 1-0. Nu-i plângeţi pe Sneijder şi Robben. Olanda a început cu o înfrângere şi Campionatul European din 1988, un eşec survenit tot după un meci pe care l-a dominat autoritar. Gullit, Rijkaard şi Van Basten au ridicat la final cupa, un succes ce a răsplătit fotbalul spectacol.

După primele dispute, în care am avut şi greşeli de arbitraj, cea mai puternică impresie a lăsat-o Rusia. Nu ştim ce prognoză meteo s-a anunţat înaintea partidei dintre Rusia şi Cehia. Am avut impresia că o ploaie în rafale a cravaşat careul sărmanului Petr Cech. Surprinzător pentru un antrenor olandez, Dick Advocaat a mizat pe contraatac în locul unui joc bazat pe posesie, a valorificat calităţile fotbaliştilor ruşi. Dacă Kerjakov nu rata îngrozitor, am fi înregistrat un scor record. A fost doar 4-1 cu Cehia. Rusia e o echipă de urmărit, victoria din amicalul cu Italia (3-0) nu a fost întâmplătoare.

E prea devreme pentru un pronostic. Cine câştigă Campionatul European? Cine stă cel mai mult, cine rezistă până la final.

 

 

Comenteaza