Este vorba de:
Curmarea situaţiei în care doar 50% dintre cetăţeni - conform unui sondaj recent - au posibilitatea să citească cel puţin o carte pe an, printr-o relansare a bibliotecilor şi a cititului de cărţi în ţară. A devenit urgentă efectuarea unei analize, cu participarea mai multor instituţii, şi stabilirea unui pachet de acţiuni în consecinţă. Promovând cultura română în exterior, nu putem fi indiferenţi la ceea ce se întâmplă în interior.
Depăşirea situaţiei în care reţeaua naţională de distribuţie a cărţilor şi a celorlalte publicaţii s-a destrămat, iar publicaţiile circulă anevoios între localităţile din ţară. Ar trebui ca cei implicaţi să se asocieze în efortul de a restabili reţeaua naţională a circulaţiei publicaţiilor, prin reglementări adecvate şi stimulative. Dacă reţeaua internă este plină de carenţe, ne putem întreba cum poate fi cea externă.
Folosirea producţiei editoriale pentru a alimenta cultura română, institutele culturale române din străinătate şi bibliotecile de referinţă din lume. Şi unele şi altele au deficite mari, de multă vreme constatate, în materie de reprezentare a culturii române. Efortul trebuie mult amplificat şi transformat într-o preocupare sistematică a multor instituţii, organizaţii şi personalităţi.
Găsirea de soluţii pentru a asigura "sustenabilitatea" operelor. De pildă, unii autori solicită finanţarea celei de-a cincea sau a şasea traduceri a unei scrieri. Nu doar faptul că tot mai multe edituri sunt de acum obişnuite să ceară automat subvenţionarea traducerilor şi nu mai traduc fără subvenţionare, ceea ce este dramatic! Mă gândesc ce ar spune Liviu Rebreanu!? Mai important este să ne întrebăm: nu ar trebui ca de la o vreme scrierile unui autor să fie "sustenabile"? Să fim limpezi: subvenţionarea traducerii de lansare trebuie făcută. Dar nu cumva ar trebui gândită totuşi mai ales în cazul romanelor, "sustenabilitatea"? Nu cumva ar fi bine ca resursele financiare să fie asigurate astfel pentru mai mulţi autori relevanţi?
Crearea şi răspândirea mentalităţii căutării pe cont propriu a resurselor de finanţare pentru proiecte. Unii autori şi instituţii solicită an de an bani publici pentru proiecte fără a-şi pune problema asigurării cofinanţării şi este util să fie făcută problema unui aport propriu la finanţare. Ar trebui ţinut seama şi la noi de faptul că finanţarea din bani publici trebuie folosită chibzuit, în aşa fel încât să ajungă la cât mai mulţi autori capabili de performanţe competitive.
Este extrem de util să participăm la târguri internaţionale (de carte, de artă, etc.), dar nu şi suficient. A sosit, în orice caz, ora să înfiinţăm librării de carte românească şi galerii de artă în străinătate. Are importanţă cardinală să intrăm - prin personalităţi şi opere - în publicistica, dar şi în dezbaterea internaţională. Nu mai sunt utile acţiuni multe, ci manifestări memorabile.
În perioada 1996-2004 în Capitală şi în alte oraşe se organizau conferinţe publice ale unor lideri naţionali şi de organizaţii internaţionale. Aceste conferinţe erau o excelentă interacţiune între culturi. Din păcate, în perioada 2004-2013, Capitala este vizitată de puţine personalităţi de prim plan ale vieţii publice internaţionale. Tradiţia conferinţelor personalităţilor menţionate trebuie reluată.
TVR şi alte instituţii din ţară deţin excelente fonduri de filme documentare despre istoria şi actualitatea românească. Tocmai aceste filme ar trebui folosite în ambasade, consulate, institute culturale, în locul persistentelor vechituri ce se folosesc astăzi.
În România este vie încă "tradiţia" ignorării reciproce, şi chiar a antagonizării, umanioarelor şi ştiinţelor, precum şi cea a separării severe între speciile artei. A sosit momentul interacţiunilor între discipline, între speciile artei, între umanioare şi ştiinţe. Iar interacţiunile trebuie cultivate efectiv, aşa cum efectiv este de cultivat specificul fiecăreia dintre cele amintite.
În România actuală persistă tropismul unor autori de a aştepta ca cineva să-i subvenţioneze necondiţionat. Relaţia de subvenţionare a creaţiei este normală, dar se cere regândită în termenii actualităţii. Trebuie concepute şi aplicate conlucrări ale instituţiilor cultural şi ale autorilor cu industrii (de pildă, industria energetică), cu firme şi bănci, parteneriate cu autorităţi centrale sau locale, pentru a sprijini financiar creaţia. Altfel, sunt autori care clamează un capitalism exigent, ce nu se practică în lume, dar se folosesc copios de "capitalismul finanţat de la buget", ce nu se mai sfârşeşte în ţara noastră.
