Cartea unui psihiatru prestigios (George Şerban, Lying: Man's Second Nature, 2001) a fost luată odinioară, simptomatic, în baza diagnozei „societății minciunii" dată epocii (Wolfgang Reinhard, Unsere Lügen Gesellschaft, 2006).
Invitat recent la o universitate din Europa Centrală pentru a evalua situația universităților europene, nu am putut începe altfel decât constatând că acestea s-au uniformizat sub semnul Bologna, încât exprimările dintr-una le găsești și în altele.
În anii nouăzeci, țările din Europa Centrală și Răsăriteană au revenit la statul de drept bucurându-se de sprijinul lumii libere. Solidaritatea democraților a fost decisivă și este importantă oricând. Astăzi, însă, în numele ei apar neînțelegeri.
Cotitura din 1989 a oferit României, după decenii de civism atrofiat și moravuri pervertite, șansa revenirii la moralitate. Cum se stă astăzi?
La încetarea din viață a Regelui Mihai I al României, este normal ca fiecare să-și rememoreze prilejurile apropierii de ilustrul dispărut.
O istorie a convingerilor religioase care au schimbat istoria are cu siguranță obiect.
În locul privirii lucide în ceea ce este, la noi prevalează un discurs nerealist privind Uniunea Europeană, crezându-se, de pildă, că aceasta este aceeași cu proiectul din 1993.
În 2017, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași a tipărit volumul L'Affaire Dreyfus et ses consequences, coordonat de rigurosul și cunoscutul istoric Carol Iancu (Montpellier).
Dacă miza unei societăți este mai mult decât viețuirea oricum, atunci ocolirea faptelor, desconsiderarea metodelor și încălcarea logicii elementare, atât de copioase în România de astăzi, ar trebui să pună pe gânduri. Ele afectează evident sănătatea societății și-i împiedică performanțele.
Recomandări: