Aceste voci puternice pot da peste cap printr-o simplă ieşire publică politici naţionale în diverse domenii. Credibilitatea lor este rezultanta unui succes fulminant în afaceri. Averea pe care ajung să o deţină la un moment dat este într-atât de mare încât anulează complet orice informaţii cu privire la trecutul mai mult sau mai puţin imaculat al acestor adevăraţi giganţi ai capitalismului real.
De la un moment dat încolo, sau de la un anumit număr al zerourilor, pe aproape nimeni nu mai interesează începuturile unui drum în business care se dovedeşte de maxim succes. în aprecierea acestora ajunge să conteze doar prezentul şi viitorul, trecutul devenind un capitol închis sau eventual o adaptare de legendă.
Personajele la care facem referire şi care sunt cunoscute în întreaga lume sub denumirea generică de “miliardiari din topul Forbes”, ajung să influenţeze, să transforme sau chiar să controleze prin simpla lor exprimare evoluţiile unor economii mult mai stabile şi puternice decât a noastră. Toţi aceşti giganţi au simpatii mai mult sau mai puţin vizibile şi din punct de vedere politic, deşi în totalitatea lor aceştia joacă şi influenţează toate fronturile politice dintr-o ţară.
în Statele Unite avem un Gates, Buffett, Trump sau Murdoch, alături de mulţi alţii. în Marea Britanie îşi au rezidenţa un Mittal sau Abramovici. în Italia exista Agnelli-Fiat sau acum există Berlusconi - caz în care miliardarul s-a transformat chiar în jucător activ pe piaţa politică. în Rusia există un Deripaska sau Luksov-Baturina. în Ukraina, un Akhmetov sau Zhevago. în Ungaria există un Demjan Sandor, boss-ul de la TriGranit şi OTP Bank sau un enigmatic şi influent George Soros.
în Germania există voci puternice asemeni fraţilor Albrecht de la Aldi, Schwarz de la Lidl, Suzanne Klatten sau familiile Otto, Porche şi Hertz. în România îl avem pe Dinu Patriciu sau pe Ion Ţiriac, ca cei mai reprezentativi şi puternici vectori de imagine din rândul miliardarilor.
Cei doi pot, prin exprimarea unor simple păreri în spaţiul public, să creeze deranj mare în viaţa economică, şi nu numai, a României. Dacă în cazul lui Ţiriac, ieşirile au fost de cele mai multe ori în ultimii 17 ani extrem de bine controlate, Patriciu a început anul surprinzător şi îl continuă la fel. Practic, vocea celui mai bogat român continuă să creeze panică şi tensiune pe şubreda piaţă economică şi investiţională din România.
La începutul anului, Patriciu dădea fiori reci pe spatele investitorilor imobiliari, anunţând o cădere sigură a celui mai spectaculos domeniu investiţional din România ultimilor trei ani. Piaţa imobiliară va crăpa în scurt timp, creşterea ei nu este una reală, anunţa Patriciu în ianuarie.
Acesta dădea ca exemplu căderea aceleiaşi pieţe în Statele Unite, Spania şi Portugalia drastic în ultima perioadă. Atunci spusele miliardarului fiind trecute la categoria unor curiozităţi rostite totuşi de o voce puternică a business-ului românesc. în urmă cu două zile însă, acelaşi Patriciu anunţa că “piaţa imobiliară cade în fiecare zi şi că nu este deloc normal ca preţul locuinţelor să crească”. Un nou semnal de alarmă, marca Patriciu, asta după ce în urmă cu câteva zile acelaşi personaj anunţase că investeşte pe un teren din spatele Casei Presei peste 200 de milioane de euro pentru construcţia unui nou sediu al Rompetrol şi construirea a 1.000 de apartamente de lux în cea mai scumpă zonă a Bucureştiului.
Cea de nord. La fel, magnatul arunca inconştient sau nu, greu de crezut că fără a calcula consecinţele gestului său, Bursa românească în aer. Ieri Bursa a suferit cea mai mare cădere din ultimii ani, peste 7% media într-o singură zi, continuându-şi căderea dură începută de joia trecută, cu o singură zi excepţie. într-o singură săptămână o cădere de peste 15%! Şocant şi uluitor de-a dreptul. Asta după ce acelaşi Patriciu anunţase public în urmă cu doar 24 de ore că “nu are încredere în piaţa locală de capital şi că se aşteaptă la scăderi majore şi în perioada următoare”.
Sau, “cea de-a cincea bancă din SUA se prăbuşeşte şi eu vreţi să am încredere în piaţa de capital românească?”. Acestea au fost declaraţiile care au provocat ieri un adevărat măcel pe bursa românească. O cădere a bursei, dublată de o aşteptată şi iminentă cădere a pieţei imobiliare, aflată în acest moment în blocaj prelungit. Probabil, în orice ţară normală chiar şi un miliardar de talia lui Patriciu, cu o imensă influenţă în politica ţării, ar fi intrat automat în anchetă.
Pentru manipulare prin atac concertat pe bursă. Declaraţiile sale au venit exact în acel moment în care piaţa de capital o luase din nou serios pe tobogan. Asta după o perioadă de două săptămâni în care investitorilor din domeniu le mai revenise glasul, după căderile de la începutul acestui an. Totuşi rămâne întrebarea de ce Dinu Patriciu a ales să joace în acest fel pe şubreda piaţă investiţională românească? Poate pentru că este cel care stă pe cele mai mari rezerve de lichidităţi? Poate da!? Sau poate miliardarul numărul unu al României nu a gândit consecinţa gesturilor sale.
Chestiune extrem de greu de crezut la o persoană dotată cu inteligenţa “Conului Dinu”. Totuşi, ce vrea în acest moment Patriciu? Unde vrea să-şi plaseze banii obţinuţi din cea mai spectaculoasă tranzacţie a anului trecut, Rompetrol-MunayGaz?
