După un început şocant şi relativ singular asigurat de doamna de fier a Marii Britanii, Margaret Thacher, a urmat, la ani buni distanţă (15), şocul numit Angela Merkel în Bundesrepublik Deutschland. A mai fost, apoi, şi încercarea madame-i Segolene Royale, ajunsă în turul II al prezidenţialelor din Franţa. Iar în aceste zile, Hillary Rodham Clinton luptă la baionetă pentru nominalizarea drept candidat al democraţilor la prezidenţialele din SUA.
De-a lungul istoriei mai mult sau mai puţin recente, mai merită amintite Madleine Albright - SUA, Indira Ghandy - India, Rita Werdong - Olanda, Ilmenda Marcos - Filipine, Golda Meir - Israel, Biljna Plavisic - Republica Srbska sau Iulia Timosenko - Ukraina.
Probabil această ultimă doamnă politician este şi modelul spre care tinde a noastră Elenuţa Udrea de Cocoş. Ironizată încă de la apariţia pe prima scenă a politicii, reuşind să şocheze asistenţa în interviul lui Eugen Istodor şi mai ales în emisiunea lui Robert Turcescu, Elena Udrea a avut cea mai rapidă ascensiune a unei femei în prim-planul vieţii politice autohtone.
Dintr-un nume complet necunoscut pe scară largă până în 2005, Elena Udrea- blonda de la Cotroceni, devenită blonda de la PLD, poate deveni un nume la care să se facă referire cu maximă seriozitate atunci când se va vorbi despre viitorul cabinet bipartid sau tripartid PDL - PSD şi UDMR sau PNG. Tocmai în perspectiva aceasta, se poate observa o schimbare majoră în atitudine, ţinută, look şi chiar exprimare şi tonalitate a vocii a Elenei Udrea în ultima perioadă.
Textul de faţă a fost generat tocmai de aceste observaţii atât de vizibile începând din anul care a trecut şi mai ales din acest an. Iniţial, am considerat că este o simplă întâmplare, însă urmărind presa scrisă şi TV am putut sesiza schimbarea. Dacă până nu demult Elena Udrea nu ezita să-şi etaleze ca principale atuuri farmecele de femeie voluptoasă cu indici de bombă sexi, încercând să atragă atenţia cu orice chip, ultima perioadă ne arată o altă Elena.
De la bluzele decoltate, din care păreau că se revarsă spre ecranele televizoarelor şi spre fotografiile din ziare şi reviste sex-apeal-ul unei blonde agresiv-senzuale, Elena a trecut spre ţinute extrem de sobre. Chiar studiat şterse. Ţinutele în culori ţipătoare, roz bombon, turcoaz sau roşu au fost înlocuite cu ţinute vestimentare extrem de reţinute şi cu o coloristică maron, gri, vernil sau negru.
Părul desfăcut provocator a fost strâns în “coadă de cal”, iar până şi machiajul şi accesoriile au fost trecute spre un alt registru. Unul care să schimbe şi la nivel vizual imaginea de păpuşă cu nuri în cea de femeie puternic ancorată într-un registru politico-economic în care expertiza juridică să fie etalată la vedere şi la oră de maximă audienţă sau doar în ziare de tip quality.
Din abonată a revistelor de paparazzi, Ciao-Star-Vip-Story-Spy sau a ziarelor tabloide de tip Libertatea-CanCan-Click sau a diverselor emisiuni mondene, Elena Udrea-Cocoş încearcă să schimbe registrul apariţiilor media spre un alt tip de presă.
Schimbarea de look, împreună cu cea de mesaj în sfera publică, o poate duce pe cea despre care se spune că-i datorează aproape totul preşedintelui Băsescu şi simpatiei exagerate a acestuia pentru farmecele sale intelectuale în situaţia de a se constitui în alternativă politică a PD-L la trendul feminist internaţional.
Va fi extrem de greu să o vedem pe Udrea ca o posibilă opţiune ca premier într-un viitor Cabinet, dar cu siguranţă o vom vedea nominalizată cu şanse maxime de a obţine acordul prezidenţial pentru un portofoliu de ministru. Poate chiar al Justiţiei.
Ca imagine, consilierii săi încearcă din plin să o lipească tot mai mult de imaginea Monicăi Macovei. Deocamdată doar la nivel vizual, dar viitorul ne poate servi în continuare surprize de proporţii.
