Cealaltă secetă

Cealaltă secetă
Naţiunea română a trăit în ultimul deceniu cu proiectul aderării la UE, care a hrănit cu substanţă mitologică imaginarul colectiv.

Odată ce actul s-a produs, am reintrat în abulia tristă a unei curci bete care nu ştie în ce parte să alerge după grăunţe. Din inerţie, mergem târâş-grăpiş înainte, în timp ce elita politică, responsabilă cu orientarea, este prea preocupată cu repoziţionările propriilor sfere de influenţă. E ca şi cum marinarii pe un vas în plină furtună s-ar sudui de mama focului pe punte, în toiul unui pokeraş de Cişmigiu.

Prezenţa delegaţiei române la Strassbourg a fost relatată pe larg, insistându-se pe acele elemente care ar putea puncta electoral sau imagologic în opinia publică de acasă, de o parte sau de alta. Prea puţine discuţii au fost centrate pe viitorul strategic al UE, în condiţiile acordului obţinut la ore mici, în dimineaţa de sâmbătă. Agenda europeană a celor care creează agenda publică, fie ei politicieni sau jurnalişti, este alcătuită exclusiv din teme lejere sau cu potenţial demagogic. Televiziunile nu ratează nici un prilej să difuzeze reportaje cu vecini hăcuiţi cu sânge rece sau spânzuraţi din dor şi jale, în Cocomârleştii din Deal, adăugând impresionant că localitatea face mai nou parte din Uniunea Europeană. în alte părţi, analişti alarmişti anunţă iar şi iar că, date fiind faptele neserioase la care ne dedăm, Uniunea Europeană ne va privi mai chiorâş, peste ochelari, şi ne va ocărî puţin, părinteşte.

întreg peisajul arată dezolant, şi asta doar pentru că ni-l facem singuri să fie aşa. Participă, în rolul principal, elita politică în grad avansat de decrepitudine, total incapabilă să creeze şi să prezinte proiecte de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Orizontul maxim pe care şi-l poate imagina îl reprezintă viitorul scrutin, pentru care luptă să obţină cât mai multe voturi.

Abia adie vânt de alegeri, că deciziile populiste au început să curgă. Astăzi se aşteaptă votul în plen pentru legea prin care pensiile se vor mări considerabil, cu până la 50%, ceea ce va costa bugetul de stat miliarde bune şi va periclita ţintirea inflaţiei. Cireaşa de pe colivă: PSD-istul Hrebenciuc şi liberalul (!!!) Tăriceanu sunt în stare să-şi dea în cap pe tema paternităţii acestei pomeni.

Aderaţi la UE, românii s-au trezit cu maldărele de bani aşteptându-i la graniţe, pentru a trăi mai bine, după cum li se promisese. Atâta doar că în schimbul lor Uniunea ne cere un maldăr similar de hârţoage, care trebuie elaborate, completate, formulate într-un limbaj păsăresc, noua limbă de lemn a secolului XXI. Sunt amănuntele esenţiale pe care, în toţi aceşti ani, oamenii politici le-au omis strategic, fiind prea preocupaţi să se bată cu pumnul în piept pentru succese de etapă.

Tot cu pantalonii în vine a intrat în UE şi presa. Cauzele au fost mai multe: fuga după audienţă cu orice preţ, care a adus cu sine scăderea dramatică a calităţii produselor mediatice, şi jocurile politice de joasă speţă la care presa a luat parte nemijlocit, făcând de multe ori grave rabaturi de la misiunea sa de informare şi educare a publicului. Nu în ultimul rând, lipsa de informare privind tema europeană şi accesarea fondurilor este o problemă aproape cronică, atâta vreme cât nici măcar presa sau oamenii politici nu deţin informaţiile de minimă necesitate. într-o declaraţie francă şi realist-amară dată site-ului www.hotnews.ro , Romeo Couţi, directorul TVR Cluj, spunea că “presa va avea un rol foarte important, deoarece avem un nou domeniu în care trebuie să apară reporterii supra-specializaţi, pentru că limbajul european este unul tehnic şi traducerea lui în limbajul curent necesită o supra-specializare, ca să şi înţelegi, să şi poţi transmite acest limbaj deosebit de tehnic.”

La alegerile pentru Parlamentul European, românii vor pune ştampila fără să aibă habar pentru ce votează. Deşi, prin actul de aderare, rolul legislativului de la Bruxelles a căpătat valenţe deosebite pentru fiecare dintre noi, politicienii îşi continuă pelerinajele televizuale şi veşnica gargară fără rost, pe temele dovedite telegenice. De partea cealaltă, proaspătul european îşi rumegă mofluz coltucul, între două invocaţii ale paparudelor, menite să aducă izbăvirea Providenţei. Ploaia care va veni/Le va potopi pe toate...

Comenteaza