Un plan secret de asasinare a preşedintelui Rusiei, Dmitri Medvedev, pus la cale de către CIA, a fost devoalat de către o influentă publicaţie de peste ocean, citând surse chiar din interiorul serviciilor secrete.
Efectele asupra întregii planete pot fi catastrofale, chiar dacă intenţiile americanilor nu au fost duse până la capăt. In urma anchetei Departamentului American de Justiţie a presupuselor abuzuri efectuate asupra deţinuţilor de către CIA, agenţia de informaţii a fost obligată să realizeze programul anterior de tortură într-un singur weekend pentru a nu rămâne în urmă cu planul.
“Deja eram în întârziere cu execuţiile false”, spune directorul CIA Leon Panetta, care supraveghea construcţia unei piramide de corpuri umane pentru eficientizarea practicilor dezumanizante şi a intimidărilor. “Pentru electrocutări, numai trei baterii de maşină mai funcţionează şi sărmanii deţinuţi sunt aproape prea obosiţi ca să mai reacţioneze”, a mai spus Panetta. Acesta a adăugat că, dacă planurile de tortură nu ar fi putut fi duse până la capăt, varianta de acoperire ar fi fost asasinarea preşedintelui rus Medvedev, pentru a distrage atenţia presei şi a opiniei publice de la performanţele slabe ale agenţiei pe care o conduce.
Presa internaţională a reacţionat cu destulă timiditate, ba chiar nici o instituţie serioasă de presă nu a îndrăznit să o preia, fie pentru că o astfel de ştire ar fi aruncat în aer toate cancelariile lumii şi ar fi pus pe jar atâtea miliarde de oameni, fie fiindcă erau luaţi cu alte ştiri pe care le vedeau mai importante. De pildă, anunţul revenirii lui Tiger Woods în prim-planul vieţii sportive după o perioadă turbulentă de pauză, ameninţarea cu dispariţia unor specii rare de ereţi, explicaţiile ştiinţifice ale prezenţei vrăjitoarelor la congresul PSD etc. Sau poate divorţul anului – Ilie şi Amalia Năstase. Sau, şi mai recent, noul divorţ al anului – Virinel şi Hormonica?
Sau, mai ales, ştirea conform căreia dobitocii de români au încurcat Haiti cu Tahiti, iar vânătorii de munte plecaţi cu ajutoare în insula din Caraibe, greu încercată de cutremur, au fost nevoiţi să se mulţumească cu o orgie pe plajă, organizată în cinstea lor de însuşi corespondentul Canal+ în Polinezia franceză, celebrul Paul Gauguin. Cum?, nu ştiaţi? Chiar respectatul post de televiziune francez a vorbit despre gafa monumentală a Ministerului Apărării de la Budapesta, pardon, Bucureşti, care a încurcat puţin insulele, şi despre felul în care ministrul Gabriel Oprea a scuzat greşeala subalternilor lui: “Eu zic că nu trebuie să facem un spectacol din chestia asta. Adică, numele seamănă foarte, foarte mult. Haiti, Tahiti, Mahiti, Papiti. Să le ia dracu’, sună la fel!” ªtirea a fost preluată şi de ruşi, şi de columbieni, şi de spanioli, ba chiar şi de români, deşi cu oarecare întârziere, cauzată, pesemne, de diferenţa de fus orar.
Morala 1: Simţul umorului e acel ceva indescriptibil care îţi vine în ajutor cu o fracţiune de secundă înainte să te faci de cacao. Mai ales când eşti ziarist şi lucrezi la o mare instituţie de presă franţuzească.
Morala 2: Prima ştire, cea cu asasinarea lui Medvedev, a apărut în TheOnion.com (care se autointitulează “cea mai bună sursă de ştiri din America”) şi nu a fost preluată de nimeni, pentru că toţi o ştiau de glumă. Bazaconia cu Haiti vs. Tahiti e o ştire “aproape adevărată” de pe Times.ro, corespondentul neaoş al Onion-ului american. Au preluat-o destui. Nu că vreo instituţie, cu atât mai mult militară, a oricărui stat din lume ar fi putut să comită asemenea năzbâtie, fără să se prindă la timp de enormitatea gafei, ba chiar să răsufle toată tărăşenia şi în presă. Ci fiindcă, pur şi simplu, aşa arătăm noi, românii, în mintea odihnită a unui ziarist occidental lipsit de stresurile orientale: dacă nu o şatră de ţigani agresivi de metrou parizian, extinsă la o întreagă naţiune, atunci măcar sursă colectivă în viaţă pentru un Ionesco reloaded.
Morala 3: Fiecare popor îşi are conducătorii şi presa pe care le merită. Franţujii, relaxaţi, se amuză de prostia fraţilor vitregi de la porţile Stambulului. Românii, chinuiţi de propria lor imagine de sine, sunt în stare să le ceară capul hâtrilor de la Times.ro, acuzându-i că îşi bat joc de ţărişoară, de suferinţe, de... etc. Ligheanul cu apă rece face mult bine minţilor înfierbântate.
Morala 4: Dacă luăm de bun tot ce se spune prin presă, fără să trecem informaţia printr-un minim al propriei raţiuni, riscăm să nu mai pricepem nimic din realitate. De fapt, avalanşa informaţională tocmai asta a făcut: realitatea a devenit un construct de neatins, de neînţeles, decât în varianta simulată pe care o vedem la TV. în definitiv, cât de siguri putem fi că batalionul de vânători de munte nu a ajuns chiar în Tahiti? Sau că CIA nu are, într-adevăr, un plan secret de asasinare a lui Dmitri Medvedev?
