Celălalt

Celălalt
Da! Dincolo de propria nostră epidermă se află, ca realitate de primă valoare, celălalt. Nicio ecuaţie existenţială nu se poate articula în afara acestui termen de raport fundamental.

Măsura împlinirii sau a înstrăinării noastre stă în felul cum ne raportăm la semeni, viaţa fără celălalt e curată utopie, tocmai de aceea mă voi strădui să evit a intersecta realitatea împlinitoare a celuilalt cu idei de tip filozofic, teologic, sociologic sau psihologic.

Prezentele gânduri mi-au fost inspirate de un băiat cu bască, un rapper cu nume de scenă Dj Pilu, care o zice tulburător: „M-am regăsit pe mine, că mi-era prea dor de oameni", dând astfel un generos răspuns rătăcitului cu şcoală Jean-Paul Sartre, care stătea să se întrebe dacă nu cumva în celălat e iadul, încercând să iasă prin canalizare din propria alienare. Dar cum spuneam, fără filozofi, dar nu fără Dumnezeu. Calea cea mai facilă catre El stă tocmai în celălalt. Chiar dacă poţi uneori să te îndoieşti de Dumnezeul celuilalt, nu poţi în schimb nega prezenţa divină în celălalt şi de aici ar trebui reconfigurate raporturile între oameni.

Ar fi o curată aventură să încerc expunerea unei liste care să conţină norme de raport şi percepţie, totuşi într-o manieră apofantică, aş puncta câte ceva:
- ceilalţi nu sunt materie primă pentru zidirea soclului propriei noastre statui, nici tomberon pentru reziduri de şantier
- ceilalţi nu pot fi anexaţi sistematic priorităţilor noastre
- ceilalţi nu pot fi trataţi ca obiect de studiu, nici măcar din perspectivă psihologică (cunosc cazul halucinant al unei tinere psiholoage, bine „mobilată", care face din iubiţii săi materie de studiu: pe primul l-a epuizat la capitolul licenţă, cel de-al doilea a fost fişat pentru masterat şi, fără nicio îndoială, al treilea va rămâne cu ochii în soare după susţinerea tezei de doctorat; la sfârşitul carierei, nu m-aş mira să tragă concluzia „ştiinţifică" că s-ar putea reproduce cu ea însăşi)
- nu putem face sistematic din ceilalţi vinovaţii de serviciu, aici societatea contemporană şi în mod particular cea românească are o serioasă problemă pe care am putea-o numi „externalizarea culpei", adică invariabil şi dincolo de orice evidenţă "celălalt e de vină", nimeni nu mai este dispus să-şi asume limite, eşec, eroare, rea intenţie sau incompetenţă. Totuşi, această atitudine ţine de reflexele primare, după experienţa neascultării primilor zidiţi, preocuparea fundamentală a fost de a căuta vinovatul, Adam găsind-o pe Eva, iar Eva, pe şarpe . Între timp, lucrurile s-au hilarizat complet, avem politicieni corupţi, care atunci când sunt chemaţi să dea socoteală incriminează sistemele coercitive create de ei înşişi. Chiar şi în tainele Bisericii, unii descind cu aceste apucături. Astfel, unii vin să mărturisească păcatele întregului oraş, punând în dreptul propriei persoane doar mici neatenţii cu valoare de virtute („am minţit ca să fac bine")
- nu putem face din ceilalţi proiecţia propriilor vise neîmplinite sau proiecte ratate. Atenţie, părinţi! Copiii nu pot fi subiect sau obiect de împlinire a propriilor orgolii sau ambiţii. Cunosc tot mai mulţi tineri trecuţi de 30 de ani, vârâţi de părinţi în şcoli grele, care odată absolvite nu le inspiră nicio poftă de viaţă. E aproape înduioşător să găseşti oameni trecuţi prin şcoli de medicină, drept, inginerie etc, blindaţi cu titluri academice, care îşi descoperă la sfârşit vocaţia de mulgători de melci.

Sigur, multe alte lucruri pot fi adăugate în registrul „ce nu ar trebui să fie celălalt", dar cu siguranţă fiecare are ceva de afirmat şi înţeles.

În încheiere, aş mai contrapune un încrezător răspuns interogaţiei lui Sartre, exprimându-mi ferma credinţă că celălalt e marea şansă a salvării mele, deopotrivă în lumea de aici şi cea de dincolo. Ca să nu se înţelegă că am un dinte împotriva filozofilor, propun celor interesaţi spre studiu modul de a se raporta la subiectul propus al unui alt filozof francez, contemporan cu Sartre, pe numele lui Emmanuel Levinas, a cărui gândire este centrată pe figura Celuilalt şi a alteritaţii, munca lui centrată pe aceste teme stă la baza unei noi ştiinţe care stă gata să provoace mediul academic şi anume HETEROLOGIA.

Dar până să o pieptănăm ştiinţific, ar fi minunat să vedem în celălalt iubirea, respectul, împlinirea şi salvarea nostră!

 

Comenteaza