Nici trei luni nu trecuseră de când cipriotul Sophocleous fusese anunţat drept întâiul manager privat al CFR SA, ca s-o bifăm şi pe asta în tabelaşul lăsat de FMI. Nu cu mult înainte, directorul pus la Tarom nu a stat decât câteva zeci de ore în funcţie, demisionând fulgerător fără explicaţii. Cipriotul - stomac ceva mai tare - a rezistat mai mult, dar până la urmă românaşul nostru de la Iaşi s-a impus la puncte. Planul de administrare propus de conducerea privată a CFR a fost respins fără să-l citească cineva, iar Sophocleous nu a mai stat să-l demită ei, ci s-a pus singur pe liber. Lucian Isar, demisionar şi el din funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie, a început să acuze presiunile politice, viespăraia şi interesele complicate cărora conducerea companiei ar trebui să le facă faţă, dacă e să redreseze corabia. Când Sophocleous s-a sburlit la datornici, adică la CFR Călători, CFR Marfă, operatori privaţi, toţi la grămadă, şi le-a zis că-i opreşte în câmp dacă nu-şi plătesc măcar parţial datoriile, toată lumea i-a sărit în cap, inclusiv de la minister. Când - cipriot cu nas subţire - a blocat nişte proceduri de achiziţii de servicii de consultanţă, fiindcă mirosise cui urmau să i se servească, pesemne a fost pus în gardă să se calmeze. Noul director pus marţi, pe care îl recomandă faptul că a fost purtat ca sfintele moaşte prin toate CFR-urile falimentare pe nişte mandate succesive de director, a repus în funcţiune maşinăria contractelor cu pricina, iar ăsta a fost primul lucru pe care l-a făcut în noul mandat. Lucian Isar o spune limpede: „Ni s-a spus cine va veni în loc şi ne presau cu acest lucru ca să semnăm diverse lucruri. Au fost numeroase situaţii în care ni s-a cerut să facem anumite lucruri sau ca unele persoane să se ocupe de anumite lucruri." Când a auzit că Fenechiu vrea să-i pună responsabili de proiecte europene în CFR pe nişte amici dubioşi ai săi, cipriotul a impus ca aceştia să aibă certificate ORNISS, dar acum, după demisie, dl. ministru are liber să-şi înscăuneze gealaţii. De altfel, procedurile nu sunt un obstacol pentru dl. Fenechiu în a-şi rezolva apropiaţii, nu mai departe de luna trecută punându-l director la CFR Călători pe Valentin Dorobanţu, fostul director interimar instalat în urma bizarei greve din ianuarie, acum suit pe un cal alb de manager privat, deşi nu prea participase la selecţia de anul trecut. Şi altele, câte şi mai câte, de care presa din ultimele zile tot scrie. Oricum, mi-ar plăcea să văd nişte motive obiective ale respingerii planului lui Sophocleous, eventual un plan nou, mai bun, dar până acum nu s-a sinchisit nimeni să detalieze ce şi cum.
Toate sunt amănunte, detalii dintr-o microeconomie a unor mari companii de stat, la care sunt conectate mici companii private care stau degeaba pe bani curaţi primiţi de la prieteni politici. Aşa stau lucrurile de la începuturile capitalismului nostru, iar toţi cei care au încercat să ne înveţe cum să ne administrăm eficient companiile de stat şi-au stors creieri de pomană. În teorie, ştiam şi noi cum se face, că doar ce-o fi atât de complicat să afli că trebuie să-ţi drămuieşti banii pe care îi ai, să nu faci datorii pentru cheltuieli neprofitabile, să investeşti după planuri bine ticluite, iar directorii să nu-şi pună interesele personale înaintea celei ale companiei. Necolaiciuc a fost doar vârful unui iceberg de hoţii inimaginabile, care continuă şi azi, sub ochii noştri ingenui, a fost doar cel care a ieşit la suprafaţă, lăsat din braţe de foştii protectori politici şi expus public spre ruşinarea sa şi înfricoşata luare aminte a celor care îi supravieţuiau. Recent, FMI-ului i-a venit ideea asta creaţă cu managerii privaţi. Mai întâi, procedurile au trenat, că nu le venea să adopte aparatul legislativ care să normeze procedurile de selecţie. Apoi, selectarea companiei de head-hunting a durat din nou, s-au mai învârtit în jurul cozii puţin, apoi a picat un guvern, a mai picat unul, a venit altul căruia îi ardea de bătăi ca-n curtea şcolii cu bătăuşul de la Cotroceni, vara trecută a fost foarte cald şi concediile au fost foarte plăcute şi... când într-un final au fost numiţi nişte directori independenţi la Tarom şi CFR SA, au fost făcuţi pachet şi trimişi înapoi de unde au venit aproape instantaneu, că nici nu au apucat să se dezmeticească bine. Ce manager normal la cap s-au mai înhăma la aşa ceva? Doar ca să-i apară în CV un mandat de câteva zile, încheiat pentru motive pe care nu le poate face publice? Nu, mersi.
Zău aşa, acordul cu FMI expiră în două luni şi jumătate, iar niciuna dintre părţi nu pare să aibă mare chef de reînnoirea lui. De ce trebuie să mai jucăm piesa asta absurdă? Nu mai bine aşteptăm inevitabilele falimente ale tuturor companiilor ăstora căpuşate până la sânge, cu angajaţi lipiţi pământului, directori poleiţi în aur şi paraziţi cu conturi în insulele Cayman şi Virginele Britanice, că au fost iuţi de picior şi şi le-au mutat repede din Cipru? Sau poate, după modelul brevetat de guvernele anterioare, fără excepţie, dl. Ponta & co. va găsi de cuviinţă să le şteargă datoriile şi vor începe un nou anti-ciclu economic de la zero, companii curate şi uscate, numai bune de băgat din nou în buza falimentului? După ce să le privatizăm cu acte, când putem să dăm din active către companiile private concurente pe gratis, sau prin nişte scheme şmechereşti, aşa cum a reuşit Gruia Stoica să ajungă la 35% din piaţa de transport feroviar de marfă taman prin trecerea unor active ale statului în proprietatea lui? La ce bun să ne mai complicăm, să mai avem emoţii că apare vreun spumos ca Diaconescu şi ne face pe toţi de râs? Aşa cum s-a întâmplat de 23 de ani, ţara nu trebuie furată în gura mare. Doar când, în câte un loc, prada se epuizează, merită făcută ceva gălăgie (ca la Oltchim), însă doar pentru a da vina pe cei care n-au fost în stare să fure destul.
Nişte incompetenţi!
