Cine calcă în picioare “Şepcile roşii”

Pe canalele de informare din Europa, de la televiziuni, la agenţii de ştiri şi presa scrisă, s-a săvârşit una dintre cele mai bine regizate manipulări căreia i-a căzut victimă atunci România.

 Cetăţeanul care a fost foarte aproape să fie linşat era prezentat ca un cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale, alta decât cea romă, iar agresorii au fost prezentaţi zile la rând de către presa internaţională ca aparţinând populaţiei covârşitor majoritare româneşti.

 După ani de zile s-a dovedit că nu puloverul verde al victimei Mihăilă Cofariu a generat aşa-zisa confuzie privind etnia celui agresat, ci o abilă campanie de manipulare prin presă, dusă înainte şi în ziua monstruoasei agresiuni.

 Chiar şi televiziunea publică din România a muşcat atunci momeala aruncată de un “cameraman amator” cu abilitate, prezentând în primă fază scena din P-ţa Trandafirilor fără sonor şi fără a titra nimic decât “scene de violenţă la Tg. Mureş”.

 După 17 ani, încă sunt oameni care nu cunosc adevărul; dovadă îmi stă o discuţie cu un coleg de redacţie, fost jurnalist în Germania până acum două luni, care nu avea cunoştinţă decât despre prima relatare a presei germane despre evenimentele din martie 1990 din România.

Dovada maximă că manipularea şi-a atins scopul. Am dat exemplu acesta, deşi poate pentru unii poate părea forţat, deoarece fără a fi deloc patetic, sâmbătă seara am asistat pe două televiziuni naţionale făcând parte din acelaşi trust, Antena1 şi Antena 3, la o mostră incredibilă de manipulare. Sau de dezinformare? Sau de lipsă de informare?

De această dată manipularea nu a fost orchestrată de nimeni, ci doar de graba unor colegi jurnalişti prea însetaţi de senzaţionalul ştirii. Rezultatul acestei năzbătii jurnalistice, de o penibilitate cruntă, a fost aruncarea unei noi anateme a violenţei asupra inimoasei galerii a “Şepcilor roşii”. Departe de mine gândul de a-i considera pe ultraşii în alb şi negru nişte sfinţişori, iar pe fanii vişinii, nişte brute.

Nici unii şi nici ceilalţi nu sunt cu siguranţă nişte mimoze. Cu atât mai puţin mimozele se regăsesc în rândul Vecchia Guardia, ai cărei reprezentanţi au fost implicaţi de-a lungul timpului în evenimente de stradă incriminatoare şi totodată regretabile. Editorialul de faţă nu are însă ca scop analizarea prestaţiei şi a comportamentului membrilor celor două galerii din Cluj. Nelămuririle şi întrebările mele au ca bază de pornire două evenimente care au atras oprobiul public asupra galeriei Universităţii, fără ca membrii acesteia să aibă vreo vină.

Nu cu mult timp în urmă, un alt coleg de breaslă dezinforma la fel de involuntar opinia publică, de această dată în presa scrisă, relatând despre un suporter ceferist care ar fi fost omorât în bătaie de un grup de ultraşi din galeria “Şepcilor roşii”.

 A doua zi s-a dovedit că respectivul jurnalist se grăbise, iar reglarea de conturi între galerii fusese o încăierare într-un bar sub imperiul aburilor zeului Bachus, între doi tineri. Am dat acest exemplu fără a numi persoana care a scris articolul şi ziarul, deoarece cred cu tărie că a fost o simplă eroare, şi nu o încercare de manipulare.

 Cu atât mai mult cu cât atât semnatarul articolului, cât şi cel care a avizat publicarea ştirii sunt doi tineri jurnalişti foarte talentaţi, care nu pot fi bănuiţi de rea-voinţă sau interese ascunse. A fost efectiv o greşeală, pe care jurnaliştii, din câte ştiu, şi-au asumat-o.

Pentru a putea înţelege relevanţa acestor prezentări făcute de mine despre un fapt petrecut cu ceva vreme în urmă, trebuie să vă spun că la o discuţie despre fotbal, Universitatea Cluj, investitori şi potenţial de imagine, interlocutorii mei nu-şi puneau neapărat problema sumelor de bani pe care ar trebui să le investească într-o echipă de fotbal de Liga I, ci alăturarea numelor lor de cele ale unora ca Mititelu, fraţii Iancu, Borcea, MM, Pinalti, tata Jean şi alţii.

Cu referire directă la Universitatea Cluj, temerile lor erau legate şi de prestaţia galeriei “Şepcilor roşii”, care potrivit unor dosare de presă pe care le deţineau este extrem de violentă mergând până la... (şoc total) crimă! M-am văzut astfel pus în situaţia de a le explica distinşilor domni că informaţiile luate de ei cu ajutorul “google” sunt lipsite de adevăr şi au la bază un articol care s-a dovedit eronat.

V-am prezentat toate cele trei situaţii pornind de la conflictul extrem de violent căruia i-a căzut victimă un suporter al Universităţii în noaptea de vineri spre sâmbătă. La fel ca în cazurile prezentate mai sus jurnaliştii au prezentat eronat conflictul.

Doar din lipsa unei suficiente informări, cred eu. Oprobiul public l-a încasat din nou vinovatul fără vină, acum galeria Universităţii. Despre faptul că în Cluj bătăile de stradă între suporteri, şi nu numai, tind să devină o obişnuinţă, merită făcută o analiză detaliată. Pot totuşi să mă întreb cum va arăta Clujul în 2 decembrie, înaintea şi după derby-ul local CFR - “U” şi dacă actualii şefi ai Poliţiei şi Jandarmeriei clujene nu sunt pe punctul de a lăsa oraşul pradă huliganilor?

Dacă nu sunt în stare să-şi coordoneze sutele de subordonaţi, poate ar trebui să se retragă de la comandă, înainte ca oraşul să devină un rai al violenţei stradale. Poate trebuie să se întoarcă Vulpea înapoi acasă, pentru a pune din nou ordine în Cluj?