Clasa politică merge-n paradis. În unanimitate

După ce ani la rând PSD a fost vioara întâi, câştigând competiţiile electorale indiferent sub ce denumire, în 2007 PD, autopoziţionat la centru-dreapta, a luat cele mai multe voturi, în condiţiile unui absenteism ostentativ.

Decizia-bombă a PD şi PLD de a crea un nou partid a găsit comentatori în toată clasa politică. Cel mai ilar comentariu a fost cel al unui lider liberal care se declara bucuros de mişcarea adversarilor, pentru că astfel pe culoarul liberal rămâne să zburde singur PNL-ul. Prin gura bufonului-şef, Mircea Geoană, social-democraţii se bucură la rândul lor, considerând că noua configuraţie ar reuşi să simplifice scena politică, în beneficiul PSD. Argumentul pare scos de-a dreptul dintr-o gleznă fină...

Nu contează care vor fi câştigătorii sau perdanţii înfiinţării PDL-ului. Important este că noul partid nu aduce absolut nici o limpezire doctrinar-ideologică în haloimăsul politic românesc, în care culorile tuturor partidelor sunt neclare.

D-nii Boc şi Stolojan vorbeau despre renaşterea spiritului Alianţei DA, care dobora balaurul PSD-ist acum trei ani; intenţii lăudabile, dar fiinţa politică a Alianţei îşi trăgea seva din ura viscerală pe care o mare parte a electoratului începuse să o simtă pentru PSD şi pericolul pe care acesta îl reprezenta pentru fragila democraţie românească. Nici o treabă cu dreapta sau cu stânga, cu popularii sau cu liberalii.

Dacă urmărim ultimele activităţi politice ale membrilor Legislativului şi vom încerca să le ataşăm o etichetă doctrinară, dificultăţile vor fi imense. Japca oficializată prin raportul de luni al Comisiilor Juridică şi pentru Statut din Cameră, în legătură cu problemele legate de drepturile de cazare în Bucureşti ale parlamentarilor care nu au domiciliul din buletin în capitală, este de sorginte socialistă sau liberală?

 

Cele câteva sute de euro pe an băgate în buzunarele unor parlamentari cu situaţie locativă de invidiat, fără ca aceştia să presteze pentru sumă absolut nimic, ce fel de justificare ideologică pot să capete?

 Reprezentanţii tuturor partidelor politice din comisiile parlamentare, care sunt mandataţi de tot poporul elector care s-a prezentat la vot în 2004, au votat în unanimitate pentru păstrarea privilegiilor sfidătoare.

Dl. Daniel Buda, tânăra speranţă a democraţilor de Cluj, votează cot la cot cu colegul său de circumscripţie, tot avocat, Mate Levente, din partea UDMR. Alături, cei doi sunt acompaniaţi de colegii de comisie juridică Lucian Bolcaş – PRM, Sergiu Andon – PC, Victor Ponta – PSD, Ioan Ghişe – PNL, alţii şi alţii din toate grupurile şi grupuleţele parlamentare. La votul din comisie, propunerea întruneşte unanimitatea de opinii ale membrilor.

Cu toţii, la unison, purtători de mesaje politice ale partidelor lor, ataşaţi de diverse curente ideologice, de programe şi principii politice şi etice uneori opuse, au ţinut seama de singura valoare care contează pentru ei: solidaritatea de şleahtă, ilustrată artistic şi în capodoperele cu mafioţi ale lui Scorsese sau De Niro.

Astfel de situaţii demonstrează că fonfănirea unor principii politice ale partidelor este un demers în care nimeni nu crede, atâta doar că trebuie bifat. Funcţionarea individuală a oamenilor politici se petrece după aceleaşi reguli tribale ale unei caste privilegiate. Ierarhiile nu se văd, dar se respectă.

 Sprijinul nu trebuie să se ceară, fiindcă se oferă. Oameni ce păreau respectabili se pretează la orgii politice în grupuri împotriva naturii, în beneficiul colegilor de şleahtă. Nu ştiinţa politică trebuie să se mai ocupe de clasa politică românească, ci etologia. Analiştii politici să tacă şi să le lase locul paleo-antropologilor!

Emil Boc, Theodor Stolojan, împreună cu masele entuziaste de PD-işti şi PLD-işti, se vor uni în cuget şi-n simţiri pentru a suge împreună de la aceeaşi mamă bogată în voturi. Centru dreapta, curente populare şi liberale, sforăituri de adormit babe obosite, domnilor!

împreună cu toţi ceilalţi, mi-e greu să cred că sunteţi mai mult decât pateticii bastarzi cu sex politic incert ai unui popor îndelung siluit, care vă întoarce spatele. Bucuraţi-vă, astfel va fi mult mai uşor de aplicat lovitura finală.