Climatul macroeconomic mondial

Climatul macroeconomic mondial
Evoluţia indicatorilor macroeconomici din ultima perioadă confirmă procesul de relansare a economiei mondiale în urma celei mai severe crize economico-financiare de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Acest proces a fost iniţiat la jumătatea anului 2009, pe fondul resimţirii politicilor monetare şi bugetare expansioniste implementate pe mapamond.

Cu toate acestea, pe parcursul ultimelor săptămâni am asistat la o evoluţie mixtă a indicatorilor macroeconomici la nivelul principalelor economii dezvoltate. Pe de o parte, se remarcă în Statele Unite evoluţia consumului privat (care continuă momentul bun din ultimele luni ale anului 2010), a industriei prelucrătoare (motorul acestui proces de relansare economică), dar şi ameliorarea graduală a condiţiilor la nivelul pieţei forţei de muncă (rata şomajului a scăzut la 8,8% în martie , nivelul minim din ultimii doi ani). De asemenea, se menţionează semnale favorabile şi la nivelul pieţei forţei de muncă din Europa, unde am asistat la reducerea ratei şomajului (la 9,9%), în principal ca urmare a dinamicii economiei Germaniei. În Japonia se evidenţiază evoluţia industriei şi reducerea şomajului înainte de cutremurul din 11 martie.

Pe de altă parte, o serie de indicatori macroeconomici atrag atenţia cu privire la sustenabilitatea şi la ritmul procesului de relansare economică mondială. În acest sens, menţionăm deteriorarea indicatorilor de încredere a consumatorilor şi a venitului real disponibil (pe fondul avansului cotaţiilor internaţionale la ţiţei şi alte bunuri în ultima perioadă), dar şi contracţia comenzilor în fabrici, declinul sectorului de construcţii şi menţinerea unor condiţii dificile la nivelul pieţei imobiliare (şi pe fondul majorării dobânzilor în ultima perioadă) în Statele Unite. Totodată, sentimentul economic s-a deteriorat în Europa, în contextul accelerării presiunilor inflaţioniste (2,6% an/an în martie), dar şi al programelor de consolidare bugetară din regiune şi concurenţei economiilor emergente.

Chiar dacă nu se poate discuta despre o nouă perioadă de recesiune pentru economia mondială, trebuie să menţionăm faptul că unele riscuri s-au intensificat în ultima perioadă: tensiunile din Lumea Arabă, normalizarea politicii monetare în zona euro într-un moment în care regiunea se confruntă cu o criză a finanţelor publice, criza valutară pe mapamond. La acestea se adaugă normalizarea politicii monetare în China, nivelul ridicat al şomajului în economiile dezvoltate, dificultăţile din piaţa imobiliară americană. Cu alte cuvinte, creşte probabilitatea unei dezaccelerări a economiei mondiale către a doua jumătate a anului curent.

Totodată, se menţin provocările din sfera finanţelor publice, nu numai în Europa (recent, Portugalia a solicitat ajutor extern), dar şi în Statele Unite (în această săptămână sunt aşteptate propunerile administraţiei americane pentru reducerea deficitului bugetar). În acest context, rămâne de văzut care va fi următoarea direcţie a politicii monetare a Rezervei Federale (FED), orientare care va afecta evoluţia pieţelor internaţionale de capital, dar şi mersul economiei mondiale. Deocamdată, remarcăm optimismul comunicatului FED de la Şedinţa de Politică Monetară din martie, dar şi declaraţiile recente ale unor membri ai Comitetului de Politică Monetară, care exprimă semnale de normalizare a politicii monetare după expirarea programelor actuale.

Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
redactie@ziuadecj.ro

Comenteaza