Nu ne mai interesează mai nimic. 11 participanţi la lansarea cărţii despre hoţia la români a consilierului pe probleme de comunicare al primului ministru. Ultracentral, oră convenabilă, 17.00, la Universităţii. O oră mai târziu, la Polus, în Floreşti, 20 de persoane la lansarea cărţii unui jurnalist de la BBC. Mai bine stăm să spargem seminţe şi să vedem cum România e eliminată ruşinos de la Europene.
La Teatrul Maghiar s-au tras obloanele, dar acolo s-a făcut şi se face performanţă. Iau şi ei un respiro. La Naţionalul clujean bate vânt de vacanţă. Centrele culturale au evenimentele pe ultima sută de metri. Un dolce far niente cultural vine peste Cluj. Şi dacă ne gândim bine, nu avem nici rock, nici jazz, nici un festival de vară organizat aici.
Mai bine fugim la Sibiu, oraş care nu are ifosele Clujului, dar are întreprinzători culturali. Două festivaluri rock. Un altul, la Târgu Mureş. La Sibiu lucrurile se dezvoltă. La noi vine Busuioc.
Intr-o Românie care duduie de concerte, noi îl avem doar pe bunicul Iglesias la pachet cu talentatul româno-spaniol Costel, care ne-a ţinut cu sufletul lipit de televizor. Dar după aceea? Ne vom refugia pe plajele lui Boc, de pe eternul Someş, imaginându-ne că am putea fi la Ibiza sau, de ce nu, poate la Santorini.
Cei mai norocoşi ori merg la festivalurile metal de la Wacken sau Tulmin ori aleg destinaţii exotice. Totul reînvie doar la toamnă, când teatrul lui Tompa ne aduce cel mai frumos cadou din ultimii 10 ani, Gala Uniunii Teatrelor Europene.
E la Cluj o lipsă de concepţie, de strategie culturală fără precedent. Un oraş trebuie să trăiască şi vara, din turism cultural, iar locuitorii săi să aibă o alternativă reală la ce le oferă Bucureştiul. Cu Queensryche, Def Leppard, Whitesnake, Judas Priest, Metallica, Leny Kravitz sau Iron Maiden, capitala a dovedit din nou că ora exactă a show-biz-ului se dă tot la Bucureşti. Testament, Kreator, Axxis, Doro Pesch, Helloween, Gamma Ray sau Tiamat sunt numele de legendă ale domeniului metal care se vor produce la
De Festivalul Peninsula de la Târgu Mureş nici nu mai are rost să povestim. Este impus demult, iar complexul Weekend, lângă care se desfăşoară, este de invidiat. La Cluj bovarizăm cultural, iar fostul Consiliu Local nu a fost în stare să susţină măcar a treia ediţie a Festivalului Maximum Rock, poate singura iniţiativă privată din ultimii ani care a avut succes. Nu avem perspectivă, iar când apar întreprinzătorii culturali nu îi sprijinim.
Alocăm mai puţine resurse unui TIFF decât dă Sibiul pentru teatru. Nu suntem în stare decât să ne lamentăm, dar nimeni nu face nimic. Sau prea puţin. Oare va veni timpul când ne vom bate să cumpărăm bilete, aşa cu s-a întâmplat la TIFF, dar la alte evenimente, la concerte cu vedete adevărate? Răspunsul în timp va dovedi dacă vom deveni tot mai provinciali sau Clujul va avea puterea să ajungă ceea ce bovarizează...
