Clujul are un “Templu” mai putin

Astãzi este, într-un fel, o zi tristã pentru culorile „alb- negre”, ale celor care tin cu echipa de fotbal Universitatea, pentru cã pe bãtrânul stadion „Ion Moina” , botezat de suporterii sãi pãtimasi „Templul fotbalului românesc”, se va disputa ultimul meci cu arena în aceastã formulã degradatã.

Sigur cã pentru multi e dureros, pentru cã se încheie o epocã, lungã de peste  85 de ani, cu meciuri memorabile, cu victorii mari si înfrângeri pe mãsurã, cu jucãtori de legendã care au jucat pe „Ion Moina”, cu amintiri pe care le vom duce cu noi toatã viata.

Pentru fani, pentru generatiile de jucãtori, de antrenori, de spectatori iubitori de fotbal de calitate, dãrâmarea lui „Ion Moina” rupe ceva din sufletul lor, din anii lãsati pe stadion, practic, din viata lor. Avea dreptate veteranul Remus Câmpeanu, cã un ochi râde, altul plânge, pentru cã, vorba lui Nea’ Remus, „demult trebuia”. Sepci, Guga, Ivansuc, Anca, Lãzãreanu, Tim Câmpeanu, Maier, Cocis, toate legendele sau jucãtorii, care au fãcut istorie la „U”, au putut fi urmãriti din tribunele vechiului stadion.

 De la peluză sau de la tribuna II, de la „oficială” sau de la tribuna I, milioane de oameni, de-a lungul anilor, au suferit şi s-au bucurat de fenomentul „U”, chiar dacă acesta înseamnă puţine trofee, puţin succes, dar multă pasiune, nebună pasiune. Mult suflet.

 

Anii grei prin care a trecut echipa şi-au  pus amprenta şi pe stadion, ca o ştampilă nevăzută, dar sigură. De la începutul anilor 90, în tranziţie, parcă totul a luat-o la vale. Şi echipa, tot mai debusolată, şi clubul, tot mai nefinanţat, şi stadionul. Timidele încercări de reparaţii, făcute în campania electorală locală din 2004 au fost doar  praf în ochii electoratului şi nu au dus la nimic. La scurt timp, tribuna II, unde stătea, falnică, galeria lui „U” de zeci de ani s-a închis şi numai meciul din Cupa României cu Steaua, din 2005, a mai adus spectatori pe vechea tribună. De atunci s-a ales praful.

 

Oricum, nu vom putea uita tot ce am trăit pe acest stadion, meciurile mari contra Stelei lui Lăcătuş şi Piţurcă, echipa de locul 5 al lui Bagiu, care s-a salvat de la retrogradare apoi la Târgovişte, umilinţele din C, promovările, toata istoria asta complicată a unui club iubit necondiţionat.

 

A venit însă momentul să tragem adânc aer în piept şi să tragem linie. Şi să înţelegem că aşa nu se mai putea. Că această ruină trebuie să dispară. Dacă în Gruia un om de afaceri puternic a putut demonstra că iată, la Cluj avem  un stadion european, e timpul ca din banii publici să se facă ceva  serios pentru Cluj, pentru oamenii care dau aceşti bani!Indiferent cine va fi la putere, cine va beneficia de pe urma acestui business, care este clădirea unui nou „Ion Moina” este o obligaţie a administraţiei locale, dar şi a Universităţii Tehnice, a arhitecţilor foarte contestaţi din oraş să demonstreze că nu pot să îşi bată joc de un simbol.

Dacă stadionul este una din emblemele unui oraş modern, atunci Clujul merită un stadion pentru o echipă care nu a ezitat la greu să apere ideea naţională şi să aducă speranţe şi bucurie în sufletele clujenilor.