Pentru Emil Boc câştigarea Clujului de către cel desemnat de el echivalează cu o nouă demonstraţie de forţă în cadrul partidului şi chiar în cadrul guvernului. Un partid în care o mulţime de alţi lideri, începând cu Blaga, Berceanu şi continuând cu Preda sau Boureanu, au avut probleme serioase atunci când au trebuit să dea piept cu validarea electorală a maselor. Cu siguranţă, în primul rând avem alegeri pentru că Emil Boc a ales să plece la Bucureşti. De tot. De mers, a tot mers şi înainte. Poate, chiar prea mult. Acum s-a mutat cu totul în Piaţa Victoriei nr. 4 din Calea Moţilor 1-3. De ce a plecat şi cum a plecat fostul primar al Clujului, s-a tot scris şi vorbit în ultimele săptămâni. Unii spun că nu ar fi trebuit să-şi abandoneze alegătorii care i-au acordat încrederea în urmă cu doar 6 luni, alţii- se pare mult mai mulţi- ar spune însă că şansa de a deveni Premier nu trebuia ratată pentru nimic în lume!
Vine, pe cât se pare, cam o dată la 75 de ani pentru clujeni. Cum e mai “politically correct”, merită analizat de către cei care au timp şi doresc asta!? Personal, nu-l acuz pe Boc de faptul că a ales să plece în cele din urmă, chiar dacă mi se pare că a spus de mult prea multe ori contrariul. Uneori, chiar fără să-l întrebe nimeni. A plecat, asta e, sănătos să fie şi să nu uite prea curând de Cluj! De acolo, dacă vrea, chiar poate ajuta Clujul! Asta nu poate să conteste nimeni. Dar nu prea înţeleg sau poate nu vreau să înţeleg ce e cu graba asta în a organiza alegeri anticipate la Cluj? Adică, de ce trebuie să avem alegeri în mai puţin de 40 de zile şi după 90 de zile, cât permite legea? Se teme oare Emil Boc că nu ar mai putea funcţiona ca vector de imagine pentru cel ales chiar de către el pentru a-i fi “delfin” la Primărie, cu cât trece timpul mai mult?
Chiar crede Boc că erodarea imaginii sale va fi atât de cruntă din cauza prestaţiei ca Prim-ministru, încât nu va mai putea influenţa electoratul în sensul dorit, în lunile martie sau aprilie? Dar, oare, e corect ca Emil Boc să se mai implice direct în viaţa oraşului pe care tocmai a ales să-l lase în urma sa? Oare faptul că a dominat fără discuţie spaţiul public clujean timp de aproape 5 ani îi dă dreptul să hotărască încă odată pentru oraş? Atunci când un jucător român este chemat să joace la Chelsea, el nu prea mai poate juca şi la Universitatea Cluj. Sigur că sufletul poate să-i rămână alături de “U”, aşa cum lui Emil Boc poate să-i rămână lângă Cluj, dar de evoluat, nu poate evolua decât în una dintre cele două părţi.
Nu se poate şi în Piaţa Victoriei, şi pe Calea Moţilor. Oare Emil Boc îi crede retardaţi pe clujenii care l-au respectat şi, pe alocuri, chiar iubit şi incapabili să fie singuri în stare să-şi aleagă primarul? Să aibă nevoie locuitorii Clujului de recomandările sau dispoziţiile fostului lor primar? Nu ar fi oare o dovadă de maxim respect din partea lui Emil Boc să lase liberă întrecerea? Cel puţin 3 din 5 candidaţi au experienţa necesară şi statura pentru a conduce cel de-al doilea oraş al României. Apostu, Dâncu şi Nicoară sunt, cu siguranţă, capabili fiecare din ei să-şi dovedească priceperea şi fără a avea nevoie de indicaţiile fostului primar. Acesta poate da, eventual, sfaturi, dar dacă doreşte mai mult decât atât, ne putem întreba dacă are dreptul să o facă?
Nu are Emil Boc încredere în cei pe care chiar el i-a crescut politic, că s-ar descurca cu succes şi fără a fi vegheaţi de “umbra” sa? Aceştia vor confirma sau nu în următorii ani, perioadă în care Boc va fi departe de Cluj cel puţin ca distanţă. De altfel, în momentul în care a ales să plece, Boc a ştiut foarte bine că nu se mai poate întoarce la Cluj decât ca profesor sau ca vizitator. Cariera politică în plan local şi-a încheiat-o definitiv în momentul în care a răspuns pozitiv propunerii de a prelua frâiele ţării. Până la urmă, democraţia are marele avantaj că nu permite constituirea de feude, de moşii politice. Cei care au crezut la un moment dat că pot reinventa feuda, au plătit scump în faţa mulţimilor. Cunoscându-l de mult timp pe Emil Boc, sunt aproape convins că acesta nu-şi închipuie că acest oraş a devenit o feudă.
Chiar şi a unei persoane corecte, inteligente şi de maxim bun simţ. Clujul nu a fost şi nu este feuda nimănui, iar dacă cineva crede altceva, se va înşela cel puţin pe termen mediu şi lung. Pe termen scurt s-ar putea să aibă şansă de câştig. Dar este un câştig iluzoriu. Ori Emil Boc respectă prea mult democraţia şi poate, de aceea, va avea şi un comportament ce-l va plasa deasupra unei clase politice mult prea dominată de politicianism. Voi, ce credeţi, că eu nu mai vreau să cred nimic?! M-am cam plictisit să cred mereu tot ce mi se spune, iar faptele să-mi anuleze credinţele.
