Crowdfunding sau cum să aduni bani pentru investigaţii jurnalistice

Ajuns la cea de-a opta ediţie, conclavul celor mai temuţi jurnalişti şi-a anunţat o participare de circa 800 de persoane din aproape 90 de ţări, cu aproape 300 de „speakers", jurnalişti de top din peste 50 de ţări din toată lumea, împărţiţi în peste 100 de paneluri, workshopuri şi seminarii. Dar nu acesta este lucrul cel mai important. Mai întâi că vestitul Rio, iată, tinde să devină o „capitală" a tuturor lucrurilor importante din lume (să nu uităm de CM de fotbal din 2014 şi de Olimpiada din 2016). Apoi să semnalăm acolo o dublă prezenţă românească semnificativă.

Mai întâi, regăsirea printre „speakers" conferinţei a lui Paul Radu, director executiv al OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project), implicat în trei contexte. Pentru că nu se întâmplă în fiecare zi, îmi permit să le menţionez explicit: în cadrul sesiunii globale, potrivit programului, Paul Radu a avut o prezentare cu tema Investigarea afacerilor internaţionale: surse şi documente (în original, Investigating International Business: Sources and Documents), a participat la un workshop cu tema Cum să rămâi în viaţă: problema securităţii în investigarea crimei organizate (Staying Alive: Security for Organized Crime Reporting) şi la un studiu de caz despre Acoperirea corupţiei şi a crimei organizate în secolul 21 (Showcase: Covering 21st Century Corruption and Organized Crime).

Cel de-al doilea român, prezent simbolic la Rio, este Ştefan Cândea, director al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI), în calitate de colaborator al volumului (e-book), apărut sub egida Fundatiei Nieman pentru Jurnalism de la Universitatea Harvard, cu titlul Curăţenia se globalizează: viitorul jurnalismului de investigaţie transfrontalier (Muckraking Goes Global: The Future of Cross-Border Investigative Journalism), un volum a cărui lansare s-a aflat pe agenda principală a reuniunii. Acestea ne arată, cel puţin, că România nu-i un „sătuc" la marginea metropolei jurnalistice, nici ca prezenţă, nici ca idei.

Sunt multe lucruri de spus despre jurnalismul de investigaţie şi despre ce s-a întâmplat la Rio, de aceea o să revin, dar astăzi mi-am propus să dezvolt una dintre ideile ce s-au bucurat de un mare succes acolo şi care merită atenţia jurnaliştilor români serioşi. Proiectul a fost adus în discuţie de către o agenţie de ştiri braziliană independentă (Agencia Publica), iar „filosofia" ce poate revoluţiona jurnalismul, transformând cititorii în editori, se construieşte în jurul conceptului de „cowdfundind", pe care l-am putea traduce prin „finanţare colectivă" sau asigurarea finanţării unor proiecte jurnalistice de către public. Să fim drepţi şi să spunem că nu ideea este nouă, acest tip de proiecte există deja în România (Casa Jurnalistului şi iEST - Intelectualii Estului Sălbatic, la Cluj, de exemplu) şi funcţionează pe sistemul de donaţii din partea publicului.

Nou şi interesant mi s-a părut modul în care a fost conceput proiectul şi felul în care este implicat jurnalismul de investigaţie, ce pare a-l face funcţional. Ideea este simplă şi clară, se finanţează de către interesaţi realizarea unor anchete jurnalistice, iar cei care plătesc îşi pot alege ce anume să investigheze jurnaliştii. Utilizând această metodă, agenţia a reuşit să strângă peste 30.000 de dolari de la 808 contributori. Pe de altă parte, lucrând cu jurnalişti din toată Brazilia, agenţia a adunat peste 120 de propuneri de anchete, din care agenţia de crowdsourcing, care s-a ocupat de strângerea de fonduri, a selectat mai întâi 48 de subiecte, iar apoi a ales cele mai solicitate 12 propuneri. Fiecăreia din aceste propuneri i s-a acordat circa 3.000 de dolari şi sprijinul agenţiei pentru realizarea anchetei. Interesant este unul din subiectele propuse în Brazilia, ce ne sună extrem de familiar: extragerea ţiţeiului prin fracturare hidraulică. Cei interesaţi de un subiect anume, dar care nu au finanţat, pot oferi informaţii în sprijinul reporterilor investigatori.

Anchetele sunt publicate pe site-ul agenţiei, sub protecţia dreptului de autor, iar proiectul este considerat un succes pentru că a reuşit să producă jurnalism de calitate în condiţii de lipsă a resurselor financiare. Campania de crowdfunding a durat 45 de zile, timp în care agenţia a avut o strategie diferită pentru fiecare săptămână, utilizînd texte şi imagini creative şi încercând să nu insiste doar pe stângerea banilor, ci şi pe alte componente ale proiectului. Cheia succesului: să fii încrezător şi convingător.

Dacă iarna nu-i ca vara, România nu-i Brazilia. Nu spun că acest concept va funcţiona automat în România, spun că trebuie încercat. Eu sunt convins că sunt destui oameni ce pot oferi bani, atâţia câţi sunt necesari, care doresc să se facă lumină, prin implicarea jurnaliştilor, în multe zone obscure ale societăţii româneşti. Mai cred că lipseşte poate un cadru organizatoric mai clar şi sunt necesare discreţie, o promovare inteligentă şi credibilă şi câteva rezultate palpabile. Voi reveni.

Viorel NISTOR