Acei oameni, care, de-a lungul timpului s-au obişnuit să creadă orbeşte în nişte sloganuri care, din patru în patru ani, par din ce în ce mai goale de conţinut. Pe primul loc în topul acestor vorbe frumoase, în care oameni inteligenţi, cu o suficientă cultură civică, încep să se plictisească să mai creadă, ar fi, după părerea majorităţii celor cu care am vorbit în ultima vreme, ideea conform căreia numai dacă votezi ai dreptul să tragi la răspundere o guvernare sau alta, după cum ai votat. De fapt, alegaţia e un “derivat” din altă formulă, des întâlnită în cărţile de sociologie politică, şi nu numai, ce s-au scris
de-a lungul timpului. Anume, aceea că o cultură civică de tip “participativ”, specifică mediilor educate, urbane, presupune ca membrii unei anume societăţi să conştientizeze faptul că votul lor poate schimba (şi) o anume situaţie politică.
O a doua idee care pare să şi elucideze în ultimul timp status-ul de adevărată “formă fără fond” este aceea coform căreia alegerile şi mai ales cele uninominale ar aduce pe scena politică a ţării noastre o clasă politică mai bună, sau, oricum, “primenită”, în total antagonism calitativ cu cea pe care am avut-o până acum. Aici trebuie să ne oprim puţin pentru nişte scurte comentarii. Mai întâi, să vedem cum s-a lansat pe piaţă această idee: pe fondul în care d-l preşedinte avea nevoie de susţinerea acestei ziceri, care s-a născut în laboratoarele de la Cotroceni, ca măsură forte pentru decredibilizarea “in integrum” a Parlamentului României, ea a fost plasată “întâmplător” societăţii civile “de aeronavă”, care s-a simţit datoare, în servilismul ei abject, să-i dea girul pentru ca populaţia să fie “ameţită” de necesitatea acestui sistem de vot, sistem care în acest moment este părăsit de aproape toate ţările cu o democraţie consolidată.
Oricum ar fi, cert este faptul că nici un sistem de alegeri, fie el uninominal, parţial uninominal sau pe liste de partid, nu are puterea de a selecta clasa politică. Nici unul din sistemele de vot nu poate îndeplini un astfel de rol. Oriunde în lume, clasa politică este o reflectare a gradului de evoluţie a societăţii, a poporului care o alege. Atunci, cum am putea fi noi, românii, mai breji să avem o clasă politică mai bună decât poporul, pe care cu toţii îl cunoaştem atât de bine? De unde, la lansarea acestui nou şi “extraordinar” mod de a vota, zeci de ONG-uri, mai mult sau mai puţin “academice”, împreună cu marii intelectuali de casă ai Cotroceniului (din care unii, în “imparţialitatea” lor, au intrat de-a dreptul în Partidul Democrat!) nu mai pridideau să ne spună de pe la toate microfoanele cum se va schimba peste noapte clasa politică neagră şi rea cu una albă şi bună, în ultimele luni nu mai auzi din partea lor nici măcar o şoaptă despre acest subiect.
Dimpotrivă: se aud voci tot mai multe, mai avizate şi mai clare, care susţin că tocmai votul uninominal favorizează intrarea pe uşa din dos a politicii inşi care, eufemistic vorbind, nu au avut vreodată şi, deci e greu de crezut că vor avea vreo contribuţie la politica “mare” a României.Ne poate, deci, fi clar: nu vom putea trage la răspundere niciodată vreun politician, chiar dacă ne-am prezentat, ca nişte buni cetăţeni la vot, aşa cum nu vom putea aştepta vreodată ca un sistem de vot, oricare ar fi acela, să “nască” elite ale politicii. Ce ar trebui, aşadar, să răspundem la întrebarea din titlu? O parte a acestui răspuns poate fi aceea că va trebui să schimbăm, într-un fel, lucrurile. Va trebui să votăm oameni, nu partide. îi vom putea alege pe aceia pe care îi cunoaştem, atâta cât ne-au ajutat ei înşişi s-o facem.
Pe de altă parte, dacă privim peste Ocean, vom vedea că a privi mai din centru sau din centru-stânga schimbarea, lucrul acesta nu poate fi decât benefic, cu singurul amendament că stânga românească - atâta cât este ea - să fie prima formaţiune politică în stare să renunţe la populism. De asemenea, echilibrul “bine temperat” al unei stângi care a renunţat la populismul de propagandă alături de “supravegherea” unei drepte fără “clientele” şi “lăutărisme” nu ne poate duce decât înainte, deşi această formulă pare a fi una destul de greu de implementat la nivel de executiv.
Singurele două avantaje nete ale acestui popor în prag de alegeri sunt, în acest moment, în opinia mea, două la număr: primul este acela că vom avea ocazia să ne cunoaştem mai îndeaproape parlamentarii, dar şi aceştia vor trebui să cunoască mai îndeaproape situaţia comunităţii pe care o reprezintă. Al doilea, la fel de important, sau, poate chiar mai important, într-o anume interpretare, este acela că UDMR nu va mai putea şantaja de acum încolo nici un viitor guvern al României.
