Cultivarea ştiinţelor experimentale

Admiterea 2008 în facultăţi ne pune din nou, ca cetăţeni şi ca universitari, în faţa întrebărilor: care este atractivitatea fizicii, chimiei, a altor ştiinţe experimentale?

 Nu cumva această atractivitate depinde de felul predării acestor discipline în liceu şi de modul conceperii lor în catedre? Cât depinde atractivitatea de investiţiile industriale? Care este, de fapt, situaţia? La Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) plecăm de la o premisă pe care cel mai bine a exprimat-o Iuliu Haţieganu: anvergura unei universităţi o conferă ipotezele, teoremele, teoriile recunoscute ce ies din laboratoarele şi catedrele ei.

Câte şi care ipoteze, teoreme, teorii au ieşit şi ies dintr-o profesură sau catedră? Este întrebarea pe care orice om responsabil este chemat să o pună. Pentru a veni însă cât mai aproape de concret, este de menţionat că, la admiterea 2008, UBB a alocat – la facultăţile de Fizică, Chimie, Biologie şi Geologie, Mediu – mai multe locuri decât oricând înainte în ultima decadă (UBB având în 2008 cele mai multe locuri finanţate de la buget dintre universităţile din ţară).

 

Ce s-a petrecut în fapt? Geografia (2.650 înscrişi), Matematica şi Informatica (846), Ştiinţa Mediului (523), Biologie şi Geologie (430) au atins recorduri relative de înscrişi, în vreme ce Chimia (294) trebuie să reflecteze, iar Fizica (81) are, evident, prea puţini candidaţi.

în alte universităţi din ţară situaţia este la fel. După înscrieri urmează confirmarea, de către candidat, a locului, ceea ce schimbă oarecum datele.

Cum se explică situaţia? Unii au nostalgia curriculumului obligatoriu din liceu şi consideră că scăderea relativă de atractivitate a unor discipline la admiterea în facultăţi se datorează înlocuirii obligaţiei elevilor de a învăţa discipline cu libertatea alegerii, de către elevi şi părinţi, a disciplinelor.

Explicaţia este, însă, facilă şi falsă, fiind anacronică. Alegerea de către elevi şi părinţi este situaţia normală în lumea civilizată. Explicaţia efectivă este în alte două locuri, pe care ar fi lucid şi responsabil să le luăm în seamă.

Primul loc, care trebuie interogat, este felul predării disciplinelor respective în şcoala generală şi în liceu.

Spus simplu, în puţine cuvinte: predarea curentă a teoremelor şi teoriilor ca ceva a priori, fără interogaţii practice, intuitive, nu este de natură să atragă elevii spre aceste discipline. Acest fapt este realitate. Şi în acest caz predarea în paradigma „problem-solving” este soluţia.

Al doilea loc care trebuie interogat este anvergura cercetării ştiinţifice în catedre, sub aspectul efectelor tehnologice. Este de observat că în România, după concepţia greşită de dinainte de 1989, conform căreia cercetarea ştiinţifică trebuie să dea nemijlocit soluţii practice, s-a instalat, mai ales după 2004, concepţia la fel de greşită, după care soluţiile nu contează.

Se crede, în mod evident greşit, că cercetarea socotită fundamentală ar fi în afara cercetării cu consecinţe tehnologice. Or, a urmări efecte tehnologice este orizontul cercetării ştiinţifice experimentale oriunde în lumea civilizată. Atractivitatea ştiinţelor experimentale depinde astăzi, ca, de altfel, oricând şi oriunde, de asumarea acestui orizont.

Ştim prea bine că investiţiile in industrie contează enorm pentru această atractivitate. A devenit, însă, evident, că dacă nu intervine neîntârziat o reorientare a cercetării ştiinţifice spre efecte tehnologice nu se va putea profita, în România, de investiţiile existente, până la capăt.

Contează, fireşte, de asemenea, investiţiile proprii în laboratoarele de cercetare. UBB se află astăzi după cea mai mare investiţie făcută la Cluj (3,5 milioane de euro) în echiparea Fizicii, aşişderea în echiparea de la Chimie (4 milioane de euro). S-a înfiinţat şi echipat Institutul de Ştiinţe Experimentale Interdisciplinare (2001), se inaugurează în curând Institutul de Tehnologie. Investiţiile în ştiinţe experimentale vor continua, fireşte. Dar obţinerea de efecte tehnologice, prin rezultate efective, din investiţie, rămâne, de asemenea, necesară.

Admiterea 2008 reconfirmă nevoia unei reorientări a elevilor. Fizica şi celelalte ştiinţe experimentale rămân, în orice dezvoltare a cunoaşterii, temelia tabloului uman al lumii şi sursa soluţiilor de bază la problemele de tehnologie pe care le întâmpinăm.

Această reorientare, devenită necesară, nu se va putea produce fără a se interveni energic în cele două locuri pe care le-am menţionat: modul predării disciplinelor si conceperea cercetării ştiinţifice. De aceea, deviza pe care o apăr este un apel adresat specialiştilor: „Aveţi curajul schimbării conform sensului disciplinelor respective şi experienţelor timpului?”.