Cum arată neputinţa? Are degetul întins, acuzator

Astfel procedează cei care, pe final de campanie electorală, dau vina pe presă: presa nu a făcut opoziţie, nu a scris una, nu a semnalat alta, nu l-a atacat pe X, nu a dezvăluit că Y a făcut nu-ştiu-ce. Cică presa e de vină că a publicat o informaţie. Şi tot ea e de vină că nu a publicat o alta. Cică presa e vinovată că la Primărie e un favorit , iar la Consiliul Judeţean, un altul.

Tot presa - nu-i aşa? - poartă vina pentru faptul că, la Cluj, un partid care se obişnuise să creadă că puterea e veşnică a absentat cam multişor din prim plan.E “mort”, copt şi aproape împachetat. Şi, din păcate, nu i se vede prea bine viitorul.

Aceste idei  - “presa e de vină!” - vin de la cineva care ocupă o poziţie şi care, în opoziţie aflându-se, nu a prea făcut opoziţie. Deloc. Timp de patru ani, nu a semnalat nici o greşeală a celor aflaţi la putere (chiar dacă greşeli de arătat cu degetul au fost cu duiumul). Şi acum dă vina pe presă. Nu este singurul politician care aşteaptă ca presa să scoată castanele din foc, iar el şi ai lui să stea cuminţi deoparte şi să beneficieze de breşele făcute de dezvăluirile presei.

Presa care punea primari, dădea jos directori, alegea parlamentari şi schimba poliţişti din funcţie de dragul de a o face sau la comanda unuia sau altuia dintre politicieni, a murit (sper)! Tranziţia de la presa-actor în ringul politic la presa-spectator, cu rol strict de informare, e grea şi deranjează pe mulţi. Dar cred sincer că aceasta este calea către normalitate.

P.S. Ieri am fost acasă, la Deva. Am avut întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului şi, astfel, prilejul de a povesti una-alta cu foştii mei colegi, ajunşi acum, mulţi dintre ei, manageri, întreprinzători privaţi, medici, profesori, economişti sau jurişti. Nu exagerez dacă spun că 99% dintre ei nu dau doi bani pe politică şi pe politicieni. Ştim cu toţii cui aparţine vina. în nici un caz presei...