Cum este înţeleasă democraţia? (II)

(Urmare din ediţia de ieri)

 Nu este posibilă democraţia funcţională fără participare cetăţenească. Chiar dacă participarea la vot la alegerile locale din România este comparabilă cu cea din alte ţări europene, nu trebuie ignorat faptul că această participare este prea unică pentru o democraţie tânără.

La noi a intervenit prea devreme apatia. Participarea nu este un scop în sine, dar, trebuie adăugat, la noi se simte nevoia depăşirii confuziei culturale dintre “legalitate” şi “legitimare”. Ar trebui să se ajungă la punerea distinctă a problemei legitimării. Nu se atinge, nicidecum, legitimarea de care este nevoie atunci când participarea la vot este cea de la alegerile locale sau atunci când se aleg lideri (precum preşedinţii de consilii judeţene) doar printr-un vot în plus faţă de contracandidaţi.

 Recentele alegeri locale cer de acum corpului politic al societăţii noastre să îşi lămurească mecanismele legitimării. Fiecare partid şi-a clamat victoria, în pofida aritmeticii rezultatelor. Nu se poate nicăieri elimina subiectivismul opticilor de partid, dar democraţia are nevoie nu doar de concurenţa acestor optici, ci şi de onestitate.

în fapt, rezultatul alegerilor locale nu a dat un singur câştigător univoc, corpul electoral distribuind puterea pe mai multe partide. Câştigătorul sigur este pluralismul politic şi acest câştigător este de salutat, căci pentru România suprapotenţa unui partid, oricare ar fi el, ar fi mai curând dăunătoare.

O administraţie guvernamentală limpezită, competentă şi eficace nu este condiţionată de monopartidismul făţiş sau mascat. Calitatea garniturilor de personal este, în schimb – cel puţin în situaţia actuală a României – decisivă.

Dar această calitate nu se va putea atinge câtă vreme în ţara noastră nu se depăşeşte înţelegerea sumară şi carentă a democraţiei, în virtutea căreia democraţia este redusă tacit la convocarea periodică de alegeri prost pregătite şi fără teme, cu partide ce sunt, mai curând, asocieri de interese conjuncturale, în condiţii de evitare a vieţii politice de către numeroşi oameni competenţi şi de apatie a cetăţenilor, în care reclama înlocuieşte dezbaterea, iar legitimarea nu este chestionată.