Se atenţionează, însă, că se are în vedere doar rezolvarea problemelor funcţionale cu care municipiul se confruntă în prezent (programele propuse vizând doar orizontul 2007-2013, respectiv cel ce poate beneficia de fondurile europene de dezvoltare). în continuare se mai afirmă: “pasul următor rezolvării acestora va fi dezvoltarea municipiului în concordanţă cu mutaţiile care au loc la nivel mondial”. Manifestăm, însă, o certă preocupare pentru condiţionările ce s-ar putea defini în următorii zece-douăzeci de ani?
La o asemenea întrebare s-ar putea răspunde că este foarte dificil să anticipezi conjunctura mondială. Desigur, dar până la noile confruntări, oraşul are deja de rezolvat probleme ce îşi cer un răspuns în viitorul apropiat. Iar multe din ele au nevoie de timp, concepte, fonduri, strategii pentru a deveni realitate. Să presupunem că sunt în faza de derulare acţiuni ca investigarea şi clarificarea potenţialului Asociaţiei Metropolitane, reconsiderarea circulaţiei la nivel teritorial sau reperele Planului de Dezvoltare Urbană Integrată. Cum vom răspunde, însă, şi dezideratelor Uniunii Europene care – în interesul nostru de a rămâne competitivi – ne recomandă să nu uităm de gestiunea eficientă a terenului, respectarea normelor ecologice, păstrarea biodiversităţii şi identităţii, urmărirea unei coeziuni teritoriale şi sociale, revitalizarea zonelor defavorizate şi altele.
Atingerea acestor ţinte solicită concepte complexe şi fără a uita scara, aş aminti că administraţia londoneză nu a luat decizii fără a avea la bază un studiu aprofundat. Desigur, studiile costă, dar ele împiedică apoi risipirea de fonduri însemnate pe rezolvări păguboase, pripite. Un studiu aprofundat duce la soluţii ingenioase care anulează de multe ori costurile exagerate. La dezideratele UE se mai adaugă însă şi altele care şi ele cer timp, logistică, fonduri eşalonate, înainte de a deveni o realitate.
Să amintim: finalizarea cadastrului, inclusiv a celui edilitar; intrarea cu monitorizarea pe sistemul GIS şi actualizarea sa permanentă (alte oraşe din România au un avans de câţiva ani); stabilirea zonelor cu potenţial ca şi a celor defavorizate; realizarea (până la finalizarea Planului Urbanistic General), a unei scheme directoare privind circulaţia majoră în sudul oraşului, înainte de a fi prea târziu; definirea unor posibili poli de interes; conturarea unui sistem de spaţii verzi; protejarea perimetrului de protecţie a Băilor Someşeni, ca şi a celorlalte rezervaţii naturale şi altele.
“Strategia” din 2006 subliniază prin câteva programe promovarea turismului cultural în cadrul căruia “centrul istoric” ocupă un loc vital, or, de când cere Legea un regim de reglementări, au trecut mai bine de opt ani, în timp ce alte municipii iar ne-au luat-o înainte. Cât priveşte capitala Banatului, are încă din 2007 un concept privind măsurile pentru “reabilitarea prudentă şi revitalizarea economică” a unor cartiere. De ce aşteptăm, oare, mereu, ceasul al doisprezecelea?!
