Actualul premier Tăriceanu, pe numele său de alint Kuki, seamănă extrem de mult cu fostul premier social-democrat Adrian Năstase, pe al său nume de alint Bombonel, dar, mai grav, cel puţin la Năstase se puteau citi printre aroganţă, dispreţ şi îngâmfare o mulţime de alte calităţi intelectualo-culturale.
La Tăriceanu lipsesc şi acestea. Foarte multe lucruri îi leagă pe cei doi fost, respectiv actual premier, dar poate cel mai grav lucru este dispreţul faţă de lege şi modul absolut clientelar de a-şi promova oamenii pe funcţii. Cu siguranţă, actualii miniştri promovaţi în Cabinetul Tăriceanu nu visau în urmă cu doar un an că vor ocupa astfel de funcţii. E greu de crezut că un retardat ca Adomniţei, un papagal ca şi Chiuariu, un bâlbâit ca Păcuraru, un prostănac ca şi Voicu sau un arogant ca şi David ar fi putut spera vreodată la poziţiile-cheie pe care le ocupă prin bunăvoinţa tătucului lor Tăriceanu.
Cu siguranţă, aceste personaje groteşti ale politicii actuale ce amintesc parcă de un alt guvern condus de pseudo-miniştri, în frunte cu Radu Vasile, ar merita să dispară de pe eşichierul public. Marea majoritate a acestor indivizi nu au reuşit să se remarce prin nimic şi au promovat pur şi simplu doar datorită unui carnet de partid.
Cu toate acestea, aceste personaje vor sărbători Crăciunul şi Anul Nou din fotoliile de miniştri. De ce? Pentru simplul fapt că moţiunea nu va trece. Anunţată cu surle şi trâmbiţe de către singurul partid probabil din Europa care a reuşit în opoziţie să scadă cu mai bine de 50 la sută din totalul procentelor electorale, moţiunea de cenzură a PSD-ului lui Geoană se va transforma într-un bumerang îngrozitor ce va lovi fatal în imaginea PSD.
în momentul în care ieri, înainte de prânz, liderii social-democraţi au hotărât modul de vot, am înţeles că gândul lor este departe de a trânti acest guvern. Votul secret, care nu include însă şi arătarea culorii bilelor (de altfel chiar ilegală, dar practicată cu succes uneori), va da posibilitatea celor 150 de parlamentari social-democraţi să voteze fiecare după cum îi dictează conştiinţa şi mai ales interesul.
Vom asista cu siguranţă la o aşa-zisă surpriză de proporţii în care la finalul numărării voturilor vom vedea un număr mult mai mic de voturi pentru moţiune decât cel care ar reieşi în urma adunării voturilor PLD-PD şi PSD. Imediat după anunţarea rezultatelor, liderii social-democraţi şi-au stabilit probabil deja strategia, de a arunca cu suspiciuni şi îndoieli asupra nesusţinerii moţiunii la vot de către democraţi şi pseudo-liberalii băsescieni.
Chiar dacă s-au anunţat sancţiuni drastice mergând până la excludere împotriva celor care nu vor vota moţiunea, rezolvarea acestei situaţii va fi imposibilă deoarece nimeni nu va şti cine nu a votat în realitate. De fapt, social-democraţii nici nu vor dori să afle cine nu a votat. Ei doar vor dori să încerce să iasă din situaţia absolut îngrozitoare în care au intrat datorită strategiei Prostănacului.
Se dovedeşte încă o dată că singurul partid de stânga din România are doar executanţi de calitate şi nici un strateg competitiv. Aşa-zisele strategii de Referendum şi apoi post-Referendum au culminat cu decizia absolut tembelă de la Bran. Social-democraţii nu sunt nici măcar acum conştienţi, în al 11-lea ceas, că de rezultatul acestui vot va depinde viitorul lor politic în anul electoral care urmează. Un eşec al moţiunii va arunca PSD-ul într-un dezonorant loc 4 pe scena politică, ajungând cu siguranţă ca procentaj electoral chiar şi sub PNG-ul lui Becali.
Moţiunea nu va trece şi pentru că în afară de Băsescu, PLD şi PD nimeni nu-şi doreşte alegeri anticipate. Aşa cum nimeni nu-şi doreşte în acest moment să guverneze pentru o perioadă de încă maxim un an. Sarcina guvernării va rămâne pe acest guvern, chiar dacă el este reprezentativ pentru România doar prin câteva nume.
în orice situaţie însă, singurii câştigători sunt democraţii lui Băsescu şi Boc, care pot ajunge extrem de uşor în următorul an electoral la un incredibil, acum câţiva ani, procentaj de 35 până la 40 la sută din intenţiile de vot ale românilor.
