De-ale lor şi de-ale noastre

De-ale lor şi de-ale noastre
După potolirea ecourilor tragediei din Apuseni (vorba ceea: „o făcurăm şi pe asta şi tot degeaba”), ţara e din nou ruptă în două. Şi nu de una, ci de două tragedii, să zicem, una caldă şi una rece. E adevărat, extrem de diferite între ele, atât de diferite încât n-ar trebuie alăturate niciodată, dar uite că se-ntâmplă. Tragedia „rece” e viscolul, vremea grea, omătul şi frigul ce au dus nu doar la blocaje, izolări, înfometări sau demiteri, ci şi, din nou, la pierderi de vieţi omeneşti.

Putem vorbi pănâ la infinit despre aceste lucruri, „geniul administrativ românesc" va bate mereu orice previziune meteo şi orice măsuri de întâmpinare, iar aşa cum stau lucrurile, e aproape imposibil să nu se întâmple ceva rău la orice adiere de vânt. Din acest punct de vedere, cu toţii suntem de acord, consensul se strică din momentul în care unii trebuie să facă, iar alţii trebuie să critice. Constatăm că rezultatul e acelaşi şi atunci când rolurile se schimbă, asta pentru ca despărţitura să fie perfectă şi perpetuă. Frigul a împărţit la propriu ţara şi pe regiuni, în sensul că urgia s-a abătut asupra sudului şi estului, Ardealul fiind din nou ocrotit de Dumnezeu din acest punct de vedere.

Nu pot să spun sigur dacă se poate face o legătură directă între cele două „tragedii", dar aş înclina să cred că da, într-un mod ce ţine de PR-ul politic. Este în Biblie un cuvânt teribil de profund, mai ales pentru uzul intelectualilor, ce spune, citez aproximativ, „când ai prea multe gânduri, dă de lucru mâinilor tale". Îmi îngădui, iertat să-mi fie, să parafrazez pe dos această vorbă în registrul comunicării politice, în sensul acesta: „când mâinile tale sunt prea slobode, împovărează-ţi mintea cu gânduri cât mai grele". Iar dacă nu poţi, te ajutăm noi. Şi aşa am ajuns la cea de-a doua „tragedie naţională", ce vine de la un film sau două, anume Nymphomaniac I şi II.

Vă mărturisesc că n-am văzut încă filmul cu pricina, dar, cum ar spune cineva, am auzit atâtea despre el, încât am ajuns să ştiu „despre ce e vorba". Prin tot ce se spune şi se scrie, se pune mare presiune pe spectator, a devenit aproape o „obligaţie intelectuală" să-l vezi, să-l comentezi, să te pronunţi, aşa încât, din spirit de contrazicere, o să încerc să-l văd când voi scăpa de această presiune, dacă va mai fi posibilă vizionarea. Nu-i aşa?! Pentru că înţeleg că, printr-o hotărâre a CNC (Consiliul Naţional al Cinematografiei), partea a doua a filmului este interzisă la difuzare şi vizionare în cinematografe pentru a proteja populaţia de imagini nepotrivite, de pornografie, cu alte cuvinte. Şi aşa începe nebunia! Pentru unii, a falsei pudibonderii, pentru alţii a prostiei patentate, pentru unii, a marketing-ului pur, iar pentru alţii, a manipulării crase. În ceea ce mă priveşte, deşi decizia, fără doar şi poate, aleatorie şi absurdă, este pigmentată cu îngrediente din fiecare, merg pe ultima variantă, a manipulării, a provocării scandalului cu orice preţ şi a falsei dezbateri. Sunt toate premisele pentru asta, iar, pe de altă parte, subiectul este perfect, iar cei care au văzut filmul, înţeleg şi mai bine asta. Căci tragedia numărul II trebuie să acopere tragedia numărul I, aşa e „în tenis", dacă nu e mai mare, scandalul trebuie să implice factorii de influenţă, mass-media, social media etc., iar dacă nu există, el trebuie inventat, cu dibăcie, dacă se poate. N-am să pot prezenta niciodată dovezi în acest sens, ci numai argumente sau convingeri, în cel mai rău caz. Reţeta manipulării nu e nouă şi face parte din recuzita politică, ceea ce surprinde aici e contrastul enorm între cele două situaţii pe care, cu cinism, îl voi sublinia, căci e vorba de distanţa de la suferinţa fizică, la plăcerea fizică, de la neputinţă trupească, la obsesia minţii, de la lipsa de gândire, până la excesul ei, în sfârşit, de la lopata care smulge zăpada, la palma ce „incită" tastatura. Rezultatul este, ca întotdeauna, un joc cu sumă nulă. Şi uite aşa, fără să vrem, ne-am mai împărţit încă o dată în două: între cei trăiesc tragedia neorânduielii statului român şi cei care se leapădă pe loc de ea, între cei care trag foloasele şi cei care trag ponoasele, între cei care vor să vadă filmul şi cei care vor să fie interzis etc. Important e ca, de fiecare dată, să apară nişte „ai noştri" şi nişte „ai lor", cât mai mulţi şi cât mai mărunţi. Însă, dacă te gândeşti bine, nu e deloc limpede cine sunt „ai noştri" şi de ce, cine sunt „ai lor" şi de ce.

Să nu ne mirăm atunci dacă Nymphomaniac II va fi slobozit spre vizionare cât de curând. Dar şi dacă, prin absurd, nu va fi, ce-am spus rămâne valabil. (n.red. Articolul a fost redactat înainte ca CNC să revizioneze pelicula și să-i acorde clasificarea "I.M. - 18", astfel filmul va putea fi vizionat în cinematografe)

Viorel NISTOR

Comenteaza