Această semnalare nu este a unui om reticent sau suspicios în privinţa prezentului, ci a unuia încrezător în posibilităţile existente. Amin Maalouf sesizează pur şi simplu că "nava pe care suntem îmbarcaţi este în derivă, fără comandă, fără destinaţie, fără vizibilitate, fără busolă, pe o mare turbulentă şi că ne-ar trebui o smucitură de urgenţă pentru a evita naufragiul" (p. 13). Timpul nu mai este aliatul nostru şi ne aflăm deja în întârziere. Umanitatea însăşi este în faţa unor pericole ce pretind "soluţii globale", fără de care ceea ce a făcut "grandoarea" şi "frumuseţea" civilizaţiei în care trăim se va pierde.
Paradoxul pe care-l observă cu acuitate Amin Maalouf este că, "în măsura în care se avansează, în aceeaşi măsură se pierde busola (mais plus on avançait, plus ou était déboussolé)" (p. 17). Exemplul este ceea ce s-a petrecut după benefica prăbuşire a Zidului de la Berlin, emblematic este ceea ce a survenit odată cu extinderea Uniunii Europene. "Europa şi-a pierdut reperele (L'Europe a perdu ses repères)" (p. 18). Ea se interoghează mai mult decât oricând în trecut asupra identităţii, frontierelor, instituţiilor, rolului în lume, fără a-şi putea da răspunsuri coerente - arată Amin Maalouf. În toate aceste interogaţii nu este vorba de căutări şi controverse oarecare, ci "de însuşi destinul continentului (c'est le destin même du continent qui est en cause)" (p. 19).
Nu numai Europa trăieşte nesiguranţa viitorului. Rusia are încă nevoie de timp pentru refacere. Statele Unite ale Americii, rămase singura supraputere, trebuie să-şi asume răspunderi care ar putea să le solicite excesiv. China va întâmpina curând, în impetuoasa ei dezvoltare, probleme pe care nu le va putea stăpâni fără mari eforturi. "Într-un fel sau altul, toate popoarele Pământului sunt în furtună (d'une manière ou d'une autre, tous les peuples de la Terre sont dans la tourmente)" (p. 20).
Nu doar Europa a intrat în paradoxul victoriei care aduce, în acelaşi timp, o pierdere. Se poate spune mult mai mult: "Victoria strategică a Occidentului, care ar fi trebuit să-i facă confortabilă supremaţia, i-a accelerat declinul; triumful capitalismului l-a precipitat în cea mai rea criză a istoriei sale; sfârşitul «echilibrului terorii» a făcut să se nască o lume obsedată de «teroare»; şi, de asemenea, înfrângerea unui sistem sovietic în mod notoriu represiv şi antidemocratic a făcut să dea înapoi dezbaterea democratică pe toată întinderea planetei ("que la victoire stratégique de l'Occident, qui aurait dû confronter sa suprématie, a accéléré son déclin; que le triomphe du capitalisme l'a précipité dans la pire crise de son histoire; que la fin de l'«équilibre de la terreur» a fait naître un monde obsédé par «la terreur»; et aussi que la défaite d'une système soviétique notoirement répressif et antidémocratique a fait reculer le débat démocratique sur toute l'étendue de la planète.", p. 22) Teza lui Amin Maalouf este că umanitatea a trecut după 1989 de la un "clivaj ideologic" la un "clivaj identitar", care lasă prea puţin loc dezbaterii.
"Alunecarea ideologică spre căutarea obsesivă a identităţii (ce glissemment de l'ideologique vers l'identitaire)" a avut cele mai devastatoare efecte în lumea arabo-musulmană. Aici, radicalismul religios, ţinut sub control şi adesea reprimat în trecut, a luat el însuşi sub control societăţi întregi, devenind, totodată, "violent antioccidental" (p.24-25). Acest radicalism a ajuns să înlocuiască curentul eforturilor de occidentalizare a ţărilor arabe (care a introdus dezvoltarea tehnico-economică, democraţia, modernitatea). Din aceste eforturi au rezultat însă regimuri politice din speţa "varietăţilor locale ale unui stalinism naţionalist" (p. 26), la care islamismul a reacţionat. S-a intrat într-o situaţie ce permite o analogie: "în Europa, după Al Doilea Război Mondial, democraţii de dreapta şi comuniştii, aliaţi contra nazismului, s-au regăsit ca inamici, după 1945; la fel, era previzibil că la sfârşitul Războiului Rece occidentalii şi islamiştii se vor înfrunta necruţător" (p. 280). Cum se poate ieşi din această situaţie, după inteligentul autor francez, vom comenta într-un număr viitor.
