De evoluţia personală. De suflet şi sensibilitate. De educaţia sentimentală. Nu vreau să jignesc pe nimeni. Nu vreau să supăr pe nimeni. Nu vreau să cert şi nu vreau să arăt cu degetul. Nu pot arunca cu piatra. Nu am statura morală să o fac. Vreau doar să vorbesc despre cei care au decis să se implice. Despre cei care au gândit cu sufletul. Despre cei care mai au suflet în această ţară. Despre ceilalţi nu spun nimic. Doar atât, ... le doresc să evolueze în înţelegerea semenilor şi a necazurilor abătute asupra lor. Bunătatea şi generozitatea sunt caracteristicile unor spirite înalte. ... a fost destul să trăim în înstrăinare şi duşmănie, în conflicte şi războaie timp de 22 de ani. Poate românii se redescoperă. Poate redescoperim spiritul de solidaritate. Poate umanul şi compasiunea specifice nobleţei umane vor reuşi să acopere ura şi scindarea unei societăţi româneşti ce părea că a involuat. România reală pare că trăieşte din nou. Pare că se redescoperă. Asta mi-a relevat observaţia umană asupra unui fenomen, cel al solidarităţii.
Vineri seara. O seară normală de vineri după o săptămână agitată. Un telefon de la un colaborator şi prieten drag, Sorin Enache, directorul general Realitatea Tv. Un om care trăieşte şi respiră televiziune. "Rareş, ce faci? Hai să facem ceva pentru oamenii ăia năpăstuiţi din Buzău/Vrancea/ Ialomiţa. E dezastru acolo. Cred că au nevoie de ajutor". De aici a început totul... după asta a fost o campanie derulată timp de 48 de ore. O campanie intensă în care "românii şi-au ajutat semenii", "românii şi-au ajutat românii", ... "ÎN REALITATE EŞTI MAI BUN", o campanie realizată de Realitatea Tv - staţia naţională, Realitatea Tv Cluj, Realitatea Tv Braşov, Realitatea Tv Sibiu, Realitatea Tv Timişoara şi una dintre ultimele instituţii ale statului român care încă mai funcţionează normal, cum trebuie, în această ţară, Armata Română. Am avut, alături de colegii mei din ţară şi alături de multe alte mii şi zeci de mii de români din această ţară, bucuria să văd că nu toate instituţiile din ţara asta sunt pervertite, sunt slăbite, depersonalizate sau dezorganizate şi hăcuite de conflicte şi meschinării umane. Parteneriatul cu Ministerul Apărării Naţionale, cu Armata Română, mi-a arătat în sfârşit de ce de 22 de ani românii continuă să considere Armata în Top 3 ca şi credibilitate şi încredere. Militarii, ofiţerii, generalii şi ministrul Apărării Naţionale mi-au demonstrat în aceste 2 zile că mai sunt români care iubesc românii. Că mai sunt români care vor să îşi ajute semenii. Că mai sunt români care nu îşi ceartă semenii că le-au căzut munţii de zăpadă pe casă şi în poiată... Sâmbătă la prima oră toate unităţile militare angrenate în această operaţiune de întrajutorare erau pregătite în cel mai disciplinat şi organizat mod cu putinţă să preia, să transporte şi să distribuie alimentele şi tot ceea ce românii cu suflet, cetăţenii români cu suflet din Cluj, Sibiu, Timişoara, Braşov şi Bucureşti sau din judeţele învecinate au adunat şi oferit semenilor lor. A fost una dintre marile bucurii pe care le-am trăit în aceste zile. Redescoperirea unei instituţii uitate, pe nedrept izolate şi considerată strict "istorie".
Dar poate emoţia cea mai puternică am trăit-o atunci când am văzut chipurile celor care din puţinul sau multul lor au decis să ofere. Oameni cu suflet, bătrâni, tineri, părinţi cu copii şi pensionari cu pensii amărâte, companii sau anonimi au decis să ofere un pic de "mai bine" concetăţenilor lor aflaţi în necaz. Mi-a rămas în minte o bătrânică ce a dus pe Traian Moşoiu, la unitatea militară de acolo, o pungă cu tăiţei de casă, tăiţei făcuţi în acea dimineaţă la ea în bucătaria de la et. 8 din Grigorescu, adică la câţiva kilometri. A venit cu două autobuze şi pe jos pentru a ajuta alţi bătrâni aflaţi la câteva sute de kilometri distanţă. Suflet, umanitate, solidaritate şi BUNĂTATE, cam asta poate ar trebui să învăţăm cu toţii din gestul ei URIAŞ. În rest, amintesc un bătrânel ce sâmbătă seara a intrat aproape îngheţat în Redacţia Realităţii Tv din Cluj pentru a ne mulţumi... Colegii mei l-au întrebat: De ce? Iar răspunsul a venit simplu şi uşor, "... pentru că îi ajutaţi pe români să nu uite că sunt oameni, că sunt chiar oameni buni, cei mai buni, să ştiţi de la mine!"
P.S. După astfel de zile mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat şansa să fac meseria asta, de jurnalist, chiar şi în provincie.
