Discreta elită

Discreta elită
În anii dinainte de 2009 – frumoşi pentru un anumit stil de viaţă... –, îmi atrăsese atenţia un fenomen social aparte, plin de valenţe politice, economice, culturale şi mass-mediatice.

Îl urmăream cu atenţie crescută. Devenea tot mai pregnant în câteva state europene din vest, într-o serie de capitale, Paris (unde trăiam o vreme), Londra, Berlin, Roma, şi pe celălalt mal al Atlanticului, în marile metropole americane. Întârzia, pe atunci, să se se desfăşoare în centrul şi estul Europei nu doar din motive economice, culturale şi mediatice, ci pentru că lipseau ‘ingredientele' necesare. Dar atunci când condiţiile au fost întrunite, a devenit observabil şi în România, parcă mai bine evidenţiat de criză. L-am observat inclusiv în Cluj.

Nu e un fenomen prea evident şi cred că e nevoie de o privire bine exersată social ca să îl reperezi. Dar sâmburele e acolo: mă refer la crearea şi ascensiunea unui univers de tineri adulţi, la 20-30 de ani, format doar în timpuri prospere, de boom economic. E un grup fluid şi plăcut. Sunt tineri cu venituri din drept, din finanţe, consultanţă sau din marea industrie; astfel, se bucură de cam tot ceea ce înseamnă atracţie culturală şi viaţă sofisticată în mediile urbane. Călătoresc mult, sau adesea. Au o educaţie cu perspectivă elitistă (formată în Europa şi Statele Unite). Mai mult, sunt conştienţi de miza socială a vieţii lor: sunt atenţi la ultimele trenduri, la aparenţe polizate; înţeleg ce înseamnă societatea şi valorile ei fundamentale; sunt atenţi la modul în care interacţionează şi apar în public. Au încredere în sine, au o abordare deschisă; îi întâlneşti în vacanţe mediteraneene sau alpine, ori la antrenamente în câteva elegante cluburi de fitness. O discuţie relaxată cu unii sau alţii dintre ei le dă la iveală gusturile, bine formate, care merg de la gândire economică la tehnologie şi artă.

Nu sunt mulţi. Dar au greutate. Formează un grup care îşi cooptează membrii prin atracţie şi compatibilitate, din propriile-i locuri sau din alte centre urbane, adoptându-i cu un fel de discernământ complex, în care regăseşti simpatie, recunoaştere mutuală şi interese comune. Odată intraţi, rămân cei care îşi găsesc cu naturaleţe un loc complementar în raport cu ceilalţi, şi se amestecându-se astfel - în limite pe cât de permeabile, pe atât de selective - tineri avuţi, tineri cu iniţiativă şi tineri cunoscători; nu doar ‘connaisseurs', ci şi ‘mavens' ori ‘pundits', în jargonul corporat transatlantic din ultimii ani. Reţelele lor de contacte personale şi de afaceri pot atinge, în unele cazuri, sfere surprinzător de înalte la nivel global. Iar ceea ce încheagă, rotund, acest mic univers, e faptul că vieţile lor private, sociale şi de business se întrepătrund.
Rog cititorii să nu îi confunde pe aceştia cu imitatorii lor, care fetişizează infantil şi costisitor brandurile, "fitzele" şi nopţile de clubbing. Calitatea primilor - şi implicit diferenţa, zdrobitoare - le-o conferă educaţia, alături de o maturizare mai rapidă, venită împreună cu mediul de viaţă şi responsabilităţile lui. Există, în acest grup, ambiţie, competiţie, performanţă, voinţă, amicalitate şi energie surprinzător de bine direcţionată. Există şi leaderi, şi trendsetteri.

Nu vreau să fac portretul acestui mic univers, ci doar să îi semnalez prezenţa pentru a sublinia oportunitatea pe care o reprezintă. Interactiv, îşi găseşte noi membri, care îl dinamizează; se întreţine în raport de egalitate cu aceia din societăţile europene cu care împarte o arie de interese comune; creează legături cu exteriorul; reprezintă un zăcământ valoros de cunoştinţe, energie, conexiuni şi posibilităţi financiare. Este cel mai apt mediu din care pot fi generate noi iniţiative sociale, un activism precis, un mediu de afaceri parcă mai responsabil şi o nouă politică. Ar fi elita cea mai eficientă. Pentru că e şi cea mai discretă.

Autor: Radu Albu-Comănescu

Comenteaza