Discursul lui Obama către români

Am citit cu mare atenţie discursul preşedintelui USA, chiar dacă majoritatea celor care “îşi dau cu părerea” despre acesta, despre discursurile şi campania lui cred că Obama nu este decât un “produs” al unei echipe de experţi în comunicare,care nu face altceva decât să respecte un scenariu dinainte construit şi să citească ceea ce îi scriu alţii.

Discursul său, rostit marţi, 4 noiembrie, în Chicago, Illinois, deşi este adresat naţiunii americane, citit în cheie românească, ne arată adevăratele motive care ne opresc să mergem, ca ţară, înainte, pe un drum bun. Reproduc mai jos câteva pasaje pe care le cred, în acest sens, relevante: “Aşa că, haideţi să facem apel la un nou spirit de patriotism, de susţinere şi responsabilitate, unde fiecare dintre noi este hotărât să dea o mână de ajutor şi să muncească mai mult ,şi să se îngrijească nu doar de sine, ci şi de ceilalţi! Să nu uităm că, dacă această criză financiară ne învaţă ceva, este că nu putem avea un Wall Street înfloritor, atâta vreme cât pe majoritatea străzilor din cartiere lumea suferă.

 

Că în această ţară, ne înălţăm sau cădem ca o singură naţiune, ca un singur popor.Să rezistăm tentaţiei de a recădea în acelaşi spirit de împărţire pe partide, de trivialitate şi de imaturitate, care a otrăvit politica noastră pentru atâta timp. Să nu uităm că din acest stat a fost acel bărbat  care a purtat primul stindardul Partidului Republican la Casa Albă – un partid fondat pe valori de încredere în forţele proprii, libertate individuală şi unitate naţională. Acestea sunt valori în care credem cu toţii şi deşi în seara aceasta Partidul Democrat este cel care a înregistrat o mare victorie, o facem cu umilinţă şi cu determinarea să vindecăm acele diviziuni care ne trag înapoi de la progres. Aşa cum Lincoln a spus unei naţiuni încă şi mai divizate decât a noastră, “Nu suntem inamici, ci prieteni, chiar dacă pasiunea ne mai îndepărtează uneori, nu trebuie să rupem legăturile noastre de afecţiune”.

 

 în acest moment istoric, România este compusă din milioane de destine singulare şi singuratice,indivizi care nu sunt dispuşi să se ajute între ei sau să arunce o privire, măcar, spre celălalt. Românii de azi, mai ales “lupii tineri”, atât din politică, dar şi din economie pot trăi, fără tresărire, bine şi foarte bine până la îmbuibare, chiar dacă ştiu că mai mult de jumătate din populaţia ţării îşi duce viaţa într-o sărăcie înfiorătoare. Sărăcie care arată incomparabil cu sărăcia americanilor!Nu putem merge înainte, mai ales fiindcă mai există pe scena politică de la noi partide “sângeroase”, care instigă populaţia la ură împotriva altor partide. Până când viaţa politică din România va tolera această trivialitate, această otravă politică picurată zilnic prin ecranele televizoarelor direct în inima poporului, paşii înainte sunt anulaţi.

 

 Legăturile de afecţiune între partide şi oamenii politici, de care vorbea Lincoln şi la care făcea Obama trimitere, pot exista în politica românească, doar acolo unde interesul financiar este comun. Iar “umilinţa” câştigării puterii în România se transformă imediat în aroganţă şi răzbunare, trimiterea în puşcărie, lichidarea – dacă e posibil, a duşmanului politic. Cu siguranţă că “intelligentsia” de aeronavă (mai ales!) va considera că Obama este mult prea “de stânga” pentru ce şi-ar fi dorit ei.

 

 Noi nu putem merge înainte, fiindcă la noi intelectualii care tăceau cu mare curaj înainte de 89 şi care au devenit, după decembrie 1989, anticomunişti “de dreapta” induc prin tot ceea ce fac, scriu şi spun că a fi de stânga este tot una cu a fi admiratorul lui Ceauşescu, al Securităţii sau al “măreţelor” planuri cincinale din timpul comunismului. Suntem, poate, ţara cu cei mai mulţi intelectuali de dreapta, într-o lume în care stânga a fost dintotdeauna partea susţinută de marii ei cărturari. Inutil să mai spunem că pentru aceştia formule ca “patriotism”, “grija faţă de celălalt” “unitate naţională” nu sunt decât precepte comuniste, la care ar  trebui să le fie ruşine oamenilor, dar mai ales politicienilor să facă apel.

 

 La noi, intelectualii de marcă s-au obişnuit să se alăture în campanie, în văzul tuturor, politicienilor celor mai viscerali, care ameninţă cu violenţe extreme, cu ţepe în Piaţa Universităţii sau cu puşcăria. Iată că America vine azi, prin chiar preşedintele ei ales, să ne demonstreze că ne aflăm pe un drum greşit.