Trebuie menţionat faptul că ţinta de aderare a fost decalată (faţă de obiectivul iniţial), pe fondul resimţirii din plin (de către economia internă) a celei mai severe crize economice mondiale din ultimele decenii şi a consecinţelor acesteia.
Înainte de a analiza distanţa economică care ne desparte de moneda unică europeană este important să trecem în revistă principalele avantaje şi costuri ale procesului de integrare a economiei interne în uniunea monetară. Aceste aspecte sunt menţionate de literatura macroeconomică pe tema zonelor monetare optime (îndeosebi, de aşa-numita abordare alternativă).
De asemenea, este important să analizăm principalele caracteristici ale zonei euro precum şi evoluţia (performanţa) uniunii monetare de la creare (1999) până în prezent. Concluziile acestor analize ar putea fi folosite pentru a înţelege o serie de aspecte: cum ar putea performa economia României după adoptarea euro, care sunt măsurile macroeconomice necesare pentru a se realiza o integrare cu succes a economiei interne în spaţiul euro (mă refer la performanţa post-aderare, pe termen lung), care este momentul ideal pentru realizarea acestui proces de integrare monetară.
Printre principalele avantaje ale participării unei economii la zona euro se menţionează: creşterea gradului de integrare economică şi financiară, reducerea decalajelor economice existente între regiunile uniunii monetare, creşterea gradului de utilitate a monedei, creşterea gradului de transparenţă a preţurilor (se vor putea mai uşor realiza comparaţii între preţurile practicate în celelalte regiuni ale uniunii monetare), accelerarea pieţei interne; accelerarea fluxurilor investiţionale (inclusiv a celor străine directe), diminuarea riscurilor valutare (determinate de fluctuaţia cursului de schimb), atenuarea riscurilor investiţionale; o alocare mai eficientă a resurselor economice. Totodată, integrarea unei economii într-o zonă monetară ar concentra atenţia autorităţilor responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice spre politicile economice care susţin oferta agregată, mai ales în momentele de şocuri economice (simetrice şi asimetrice), contribuind astfel la accelerarea implementării reformelor structurale.
Pe de altă parte, o integrare a economiei interne în zona euro ar presupune costuri economice importante. Prin participarea la uniunea monetară România ar pierde independenţa politicii monetare şi a politicii de curs de schimb, instrumente importante în procesul de ajustare economică în urma incidenţei şocurilor economice. Cu alte cuvinte, autorităţile responsabile cu politicile macroeconomice ar dispune de mai puţine instrumente de politică economică pentru a trata şocurile economice. Mai ales că politica bugetară este subordonată Pactului de Stabilitate şi Creştere şi Semestrului European.
Aceste costuri ar putea atinge dimensiuni importante după aderarea economiei României la zona euro. Mai ales că uniunea monetară europeană nu este optimă (în sensul criteriilor stabilite de literatură). Costurile pot fi mai ridicate în cazul economiei interne, unde banca centrală a jucat un rol foarte important în procesele de ajustare macroeconomică din ultimele două decenii. Or, după aderare la moneda unică, politica monetară se va decide de la Frankfurt (de către Banca Centrală Europeană, care va ţine cont de situaţia per ansamblu la nivelul zonei euro, şi nu de situaţia unei economii cu o pondere de aproximativ 1% din produsul intern brut al regiunii).
Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
