Nu e vorba nici de un derby cu CFR, nici de un marş a peste 5.000 de suporteri pentru o tradiţie minunată şi renaşterea unui adevărat mit, nici de un meci de Cupă, care să se termine după executarea a 22 de lovituri de pedeapsă.
De această dată, reîntoarcerea fostului mare jucător şi unul dintre veritabilele simboluri ale “generaţiei de aur” în poziţia de antrenor a creat noi valuri în tribunele bianco-nerro. Dorinel a fost adus din nou la conducerea “Unicei iubiri”, iar reacţiile nu au întârziat să apară. Mulţi dintre ultraşi nu au fost dispuşi să ierte şi au reacţionat prin mesaje extrem de dure la adresa omului menit “să salveze” Universitatea.
Reacţia unei bune părţi din galeria “Şepcilor roşii” poate fi înţeleasă până la un punct. Mai mult, personal, m-am aşteptat ca galeria să reacţioneze în acest mod, pentru că atunci când acesta a ales să plece “la Palat”, am fost la fel de mâhnit ca o bună parte dintre cei care îşi puseseră speranţe în venirea sa. în tribune, astfel de trădări se vindecă extrem de greu!
Dacă am înţeles ca Dorinel să fie contestat, nu voi înţelege de ce el trebuia să fie şi înjurat în cel mizerabil mod cu putinţă. Orice i se poate reproşa lui Dorinel, probabil, dar, dacă există decenţă şi ne place să credem că “civilizaţia s-a născut în Ardeal”, comportamentele înfocatei galerii a Universităţii trebuie să se limiteze la mesaje contestatare şi chiar la scandări, dar fără limbaj suburban! Pentru că acest gen de mesaje nu face cinste nici Clujului şi nici Ardealului.
Putem să ne întrebăm despre “caracter”, putem să-l acuzăm chiar de “trădare”, probabil, dar nu putem uita ce a făcut acest om pentru România! Nu putem nici să uităm când ne bucuram la “Fântâna din Avram Iancu” fluturând tricouri galbene cu numărul 8 şi nici când îi admiram cu toţii incursiunile fabuloase de bandă stângă! E prea nedrept să uităm atât de repede.
Sigur că ne-a durut când a ales să plece în Ghencea, dar, poate, ar trebui să ne gândim de două ori care dintre antrenorii lumii nu şi-ar fi dorit să audă imnul de Champions League din postura atât de râvnită de antrenor al uneia dintre combatante!? Sigur că era greu de crezut că se va înţelege cu “ciobanul din Pipera”, dar omul nu trebuie neapărat “desfiinţat” că a încercat acest lucru! Se pare, pentru “ultraşi” a fost prea mult faptul că “Neamţul” a mai antrenat şi în Gruia, rivala istorică.
Şi Steaua, şi CFR au fost prea mult, cu siguranţă, mai ales că vorbim de un nucleu important al galeriei, care se simte apropiat de rivala Stelei, Dinamo, şi care nu ar ezita să meargă oricând în “groapă”, dar niciodată în “Ghencea”! Lucru care, din păcate, ne aminteşte de perioada în care “U” se afla în sfera de influenţă a echipei “Miliţiei”.
Chiar m-am întrebat de multe ori- reacţia era la fel de dură dacă Dorinel ar fi ales să antreneze Dinamo, şi nu Steaua? în cazul CFR, lucrurile sunt unanim acceptate, deci nici nu merită să facem referire la acel episod, singurul lucru care a îndulcit intransigenţa galeriei fiind faptul că a plecat ca proscris “din deal”.
Dar, până la urmă, Dorinel a ales să se întoarcă, să încerce salvarea Universităţii de la ruşinea unei înfiorătoare eventuale retr......! Nu pot scrie cuvântul pentru că mă apucă ameţeala. Fie doar pentru acest lucru şi pentru faptul că este dispus, după mai bine de şase luni de când şi-a pus ghetele în cui, să joace pentru “U”, el ar merita, poate, să-l iertăm de rătăcirea cu “ciobanul”!
El nu a ales atunci când ne-a abandonat decât prestigiul Champions League şi de aceea am putea, cred, uita. Dacă el s-a dovedit mai lipsit de caracter decât îl credeam noi, cei care speram până în ultimul moment că vom face 42 de puncte salvatoare, putem să ne dovedim eleganţi şi înţelegători.
Nu o vom face nici măcar pentru Dorinel, care ne-a adus lacrimi de bucurie pe obraji în Statele Unite, Anglia, Franţa şi Belgia-Olanda, ci o vom face pentru “U”, care are astăzi nevoie ca toţi cei ce o iubesc să strângă rândurile chiar şi alături de “mercenari”. Resentimentele şi reproşurile nu merită să afecteze în nici un chip o echipă şi aşa destul de amărâtă. Haide, “U”! Succes, Dorinel!
