Efectul Tolea Ciumac în politică

Decapitarea ministrului Gabriel Oprea pune un diagnostic pe momentul politic actual.

 Sistemul politic românesc este bolnav, iar grupurile de interese au invadat viaţa politică. Atacul unor structuri ale siguranţei statului de către crima organizată este semnul transformării statutului şi pierderii monopolului violenţei legitime pe care-l are statul, cum zice Max Weber, dar mai ales al piederii autorităţii şi funcţiilor de asigurare a ordinii şi justiţiei sociale. Convoiul de 2000 de interlopi şi cetăţeni din Craiova, de la înmormântarea celebrului Caiac, transmis în direct la televiziuni, a arătat un model în care acolo unde instituţiile statului renunţă la atribuţiile de ordine publică şi siguranţa cetăţeanului, în locul lor  aceste atribuţii sunt preluate de lumea interlopă şi grupurile de interese. Poliţia şi politica din unele oraşe sunt în conexiune cu grupuri mafiote, aceasta fiind una din semnificaţiile luptei împotriva generalului Virgil Ardelean.

 

 Cu generalul Ardelean la interne, în funcţia de control intern, interlopii politicii nu ar fi reuşit să-şi promoveze în funcţii de conducere, mai ales la inspectoratele judeţene, politişti corupţi sau afiliaţi unor grupuri de crimă organizată. După ce Liviu Dragnea a reuşit să impună aberaţia controlului total al judeţelor prin Preşedinte de Consiliu Judeţean şi Prefect de la acelaşi partid, lucru acceptat şi de PDL, ce mai lipseşte din ecuaţia controlului total al resurselor unui judeţ? E simplu, şeful inspectoratului judeţean de poliţie pus de grupurile de interese . Lucrare perfectă, ecranaj total.

 

Am văzut şi clanul Vanghelie trimiţând presei armaghedoane (rimează cu vanghelioane) prin intermediul finului său Stochiţă, cu aberaţii despre Grupul de la Cluj, şi un complot pentru ruperea unităţii de monolit a PSD. Această aberaţie, lansată şi pe un armaghedon distribuit de un jurnalist de la o televiziune prietenă, arată lipsa de inspiraţie a marelui inchizitor, moralist şi păzitor al identităţii PSD, care este Marian Grămăticul. L-am văzut acuzând de corupţie un vicepreşedinte de la Ilfov, îl văd cărând stindardul luptei anti-Băsescu şi nu pot observa o grozavă nepotrivire: niciodată PD (şi nici PDL) nu a pus un adversar serios pentru marele lider din sectorul 5, mereu a avut cel mai slab candidat . A trimis un candidat femeie sau un tânăr fără notorietate şi fără experienţă . Nu cumva el este bufonul care simulează lupta cu Preşedintele şi, prin aceasta, o devalorizează?

 

Nu pot să nu mă mir cum liderii PSD nu observă capcana pe care le-o întinde grupul celor ce s-au opus alianţei cu PDL. Aceştia se luptă să distrugă alianţa şi caută soluţii pentru a crea un scandal din care PSD să iasă de la guvernare, ca să fie posibilă o bătălie cu Traian Basescu în toamnă, alături de PNL şi UDMR.  Obsesia că Băsescu vrea să rupă PSD este deja o tâmpenie veche şi e repetată de prea mult timp ca să mai reziste ca explicaţie. Dar dacă este repetată insistent, ea ar putea deveni realitate în cazul în care s-ar pune problema unui scandal în coaliţia de guvernare şi PSD-ul ar trebui să plece.

 

în sociologie, acest fenomen se numeşte profeţie care se autorealizează. Ce să mai spun de tâmpenia cu Grupul de la Cluj, care vrea să rupă PSD? Numai inteligenţa de primate dâmboviţene, pe care o etalează unii, poate agita acest pericol, după ce Ioan Rus şi cu mine ne-am dat demisiile din toate funcţiile, nu am candidat, am revenit la meseriile noastre şi ne simţim foarte bine aşa. Unii foşti colegi de proiect şi-au pus cenuşă în cap şi au spus că Grupul nu există şi nici n-a existat vreodată. Au fost iertaţi. Hoţilor înţeleg să le fie frică de Virgil Ardelean, dar de reformă sau modernizare politică, de descentralizare sau de autonomie decizională în administraţia locală cine să se mai sperie? Ele au fost îngropate şi a rămas doar ura unora care şi-au pierdut funcţiile sau complexul celor fabricaţi de minirevolta de la Congresul din 2005. Ce să întelegem din invocarea Grupului de la Cluj,chiar în conditiile în care ne-am lăsat la vatră? Că este nevoie de noi, spaima şi ura celor care ne invocă ar trebui să ne mobilizeze? Mulţumim pentru atenţionare, ne gândim.

 

Gabriel Oprea a plecat cu demnitate din funcţia de ministru, dar cei care aplaudă victoria unor politicieni contestaţi nu de mult de toată lumea vor ajunge în scurt timp să regrete că nepăsarea noastră a produs în politică mici monştri pe care societatea i-a scăpat de sub control. I-am văzut des la televizor şi ne-au devenit familiari, simpatici. Unii aveau dosare penale barosane, dar în bulibăşeala noastră nu mai ştim cine este vinovat şi cine nu.

 

 Alţii erau agramaţi şi fără şcoală, dar presa i-a promovat pentru a lovi în partidele din care veneau sau pentru a face spectacol. Am populat lumea politică cu personaje bizare,  cu giboni, cu hoţi sau torţionari şi aceştia încep să ia controlul. Numesc aceasta efectul Tolea Ciumac, ca să nu îi spun Frankenstein. Dan Diaconescu l-a creat pe Tolea, în dispreţul decenţei televizuale, iar într-o seară, în direct, creaţia lui l-a ridicat pe sus şi l-a dus la tomberon. Mulţi din gibonii, hoţii şi golanii promovaţi şi priviţi cu indulgenţă în politică deja aşteaptă cu tomberoanele la uşa politicienilor spilcuiţi, marii lideri politici ai momentului, dar şi la uşile studiourilor sau redacţiilor de ziar...