Cu alte cuvinte, un dezastru imens pentru mica audienţă a marilor “lumini spirituale” ale ţărişoarei. Fiindcă “boborul”, ignorându-i pe ei, Apostolii Neamului, este mai interesat de Dan Diaconescu, Luis Lazarus şi Elodia, decât de analizele şi judecăţile vădit pro prezidenţiale ale acestora, pe care le strecoară oriunde găsesc o gaură spre mintea publicului.
Al doilea subiect este, aşa cum şi era de aşteptat, cel al votului uninominal, cu tot ce presupune acesta, adică eternul război al d-lui Băsescu cu tot “restul” de popor Român, care, dintr-un motiv sau altul, nu face parte din PD, care nu-şi mai doreşte să fie condus de “tătuci” şi nu mai vrea ca, doar la câţiva ani după 1989, să se întoarcă la statul poliţienesc în care Drepturile Fundamentale ale Omului să nu fie respectate.
Scăpat ca prin minune, pe lângă producţiile corului de lăudători stipendiaţi, m-am mirat şi m-am bucurat, totodată, să găsesc un text (doar unul!) care punea problema slabei calităţi a electoratului şi, de aici, necesitatea votului cenzitar. E un mare adevăr aici: avem un electorat care votează idiot şi fără responsabilitate, un electorat becalizat, otevizat, şi, de ce nu, băsescizat.
Şi desigur acesta este şi motivul pentru care “marile conştiinţe” ale neamului, intelectualii “de aeronavă”, care se bulucesc în sediile de campanie ale d-lui Băsescu, se feresc să constate că admiratorii d-lui Becali, telespectatorii OTV-ului şi cei care admiră sincer comportamentul d-lui Băsescu sunt, în cea mai mare parte, unii şi aceiaşi.
Dacă admitem că OTV este, cum spunea cu curaj un analist politic, “sufletul României profunde de astăzi”, atunci trebuie să avem (şi) curajul de a admite şi faptul că d-l preşedinte al României este chiar exponentul numărul unu al genului de comportament al acestui “suflet profund”.
Adică a mai multor milioane de români. Spre deosebire de “marile conştiinţe de aeronavă”, care îl iubesc interesat pe d-l Băsescu (şi pot face pariu cu d-sa că aceştia vor fi primii care îl vor trage pe sfoară, atunci când le va fi bine, fără nici o umbră de regret!), Dan Diaconescu nu pozează în nimic.
Profită de faptul de a fi descoperit “coarda sensibilă”, programul tv respins public de mai toată lumea “bună”, dar urmărit în taină de mai toţi aceştia. Dezgustul faţă de OTV se poate mima la fel de bine ca şi dragostea pentru Traian Băsescu, cu condiţia ca asta să-ţi folosească la ceva. Revenind, în fine, la sistemul de vot, acesta ar trebui, în acest moment, regândit.
Nu cred, deci, că acestei ţări i-ar merge mai prost dacă voturile celor care au făcut ceva pe lumea asta şi şi-au demonstrat în vreun fel capacitatea de a lua hotărâri corecte în propria viaţă, ar conta mai mult decât ale acelei părţi de populaţie care poate spune în orice moment, asemeni autorului “Doamnei Bovary”, “Elodia sunt eu”!
