Elveţia - o frază de dânşii inventată

Erau ultimele săptămâni înaintea alegerilor generale, iar miza era prea mare pentru a fi împiedicat chiar şi de Constituţie. Din acea perioadă datează două ziceri de duh ale patriarhului PSD.

întrebat de un ziarist în legătură cu neutralitatea pe care acesta, în calitate de preşedinte al ţării, ar fi trebuit să o aibă în campania electorală, Iliescu a răspuns, vizibil iritat: “Care neutralitate? Eu nu sunt Elveţia”.

 Cu altă ocazie, la o întâlnire neprogramată cu presa, ziariştii s-au năpustit cu acuze de partizanat asupra sa. Fără să i se mişte un muşchi pe faţă, Iliescu şi-a făcut elegant loc prin mulţime, îngăimând a lehamite: “Câinii latră, caravana trece...”

Privind retrospectiv, şi astăzi aceste ieşiri ale preşedintelui Iliescu mi se par abuzive, alături de periplul electoral nedisimulat în favoarea partidului care l-a dus la Cotroceni. Principiul echidistanţei preşedintelui statului este enunţat în Constituţie, deşi formularea textului este mai degrabă ambiguă: “în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată”. Foarte bine, va spune Ion Iliescu, nu mă înscrisesem în PSD înainte de alegeri, nici altă funcţie publică sau privată nu am primit.

Foarte bine, va replica şi Traian Băsescu, oamenii m-au invitat să particip la lansarea candidaţilor, era politicos din partea mea să onorez invitaţia. Mai mult, preşedintele actual are acoperire legală pentru acţiunea politică de luni: avizul negativ al Curţii Constituţionale cu privire la suspendarea lui Traian Băsescu a devenit, din momentul publicării în Monitorul Oficial, izvor de drept: “... în art. 84 din Legea fundamentală se prevede că preşedintele nu poate fi membru al unui partid politic, dar nu i se interzice să păstreze legături cu partidul care l-a susţinut în alegeri sau cu alte partide politice.”

Motivarea continuă spunând că tocmai spiritul Constituţiei împiedică o astfel de interdicţie, întrucât preşedintele este ales prin sufragiu universal, pe baza unui program politic şi are datoria faţă de electori să acţioneze pentru îndeplinirea lui.

Traian Băsescu nu a încălcat legea. A comis un gest cu mult mai grav decât atât. A încălcat un pact nescris cu admiratorii. Pactul de onoare potrivit căruia nu săruţi unde ai scuipat decât dacă n-ai altă soluţie. Băsescu şi presa care îl susţinea au răcnit cât îi ţineau bojocii acum trei ani împotriva unor acţiuni similare ale lui Ion Iliescu. Dreptul moral de a crâcni împotriva abuzurilor indubitabile ale

PSD-ului lui Năstase începe să pălească. PNL-ul şi alţi căţelandri politici care funcţionează pavlovian ripostând la absolut orice gest public al preşedintelui capătă muniţie într-o luptă internă, oarbă, dar cu consecinţe europene, întărind premisele unei campanii electorale împănate cu mizerii şi mojicii.

Calculul preşedintelui Băsescu este simplu: Constituţia nu a fost încălcată în litera sa, apoi, de fiecare dată când atacurile împotriva lui s-au înteţit, reflexul populaţiei de a sări în apărarea celui atacat se făcea simţit din plin în scorul din sondaje. Mai mult, apropierea cheliei prezidenţiale aduce noroc şi PD-ul drag inimii sale ar putea să se umfle încă şi mai tare. Animalul politic a desenat din nou planul cu bătaie lungă, mutând neaşteptat prin afişarea francă şi fără false pudori alături de democraţii cărora le-a fost păstor.

Ar putea fi prima abordare greşită a lui Traian Băsescu.

El nu trebuie să uite că susţinătorii săi de azi au fost criticii aspri ai lui Ion Iliescu într-o situaţie similară, oricât de legală şi chiar firească ar fi aceasta, cel puţin până la un punct. Prezenţa nemijlocită a preşedintelui între democraţi, urările de succese direcţionate, tratamentul discreţionar frust aplicat diferitelor partide politice sunt încălcări ale acelui pact tacit cu electoratul său asupra căruia Băsescu şi-a dat acordul.

Efectul ar putea fi unul de bumerang. Partidul Democrat nu mai are unde să crească din simplul motiv că resursele umane şi politice limitate pe care le propun nu mai permit avansări, iar gogoşile nu stau umflate o veşnicie. Mai mult, şi popularitatea preşedintelui ar putea avea de suferit, legându-şi numele atât de puternic de un astfel de partid obez.

Dacă până acum transferul simbolic se făcea dinspre popularitatea lui Traian Băsescu spre PD, de luni începând e posibil să fi intrat într-o nouă eră. Fără să poată fi vorba de o prăbuşire spectaculoasă, ambele entităţi politice ar putea avea surprize neplăcute, de pe urma unei mişcări pe cât de surprinzătoare, pe atât de slab pregătite.

Fără doar şi poate, Băsescu va simţi valul şi va încerca să-l contracareze, prin noi acţiuni surpriză. Puneţi berea la rece, faceţi provizii de seminţe, începe campania electorală!