Social-democraţii, deşi teoretic deţin la Cluj un centru important de putere, cel puţin la nivel declarativ, par tot mai resemnaţi cu statutul de forţă politică adiacentă. Un fel de “balama politică” pentru cei puternici. PSD nu pare până în acest moment să vrea ceva cu adevărat la Cluj. Par împăcaţi eventual cu un vicepreşedinte de Consiliu Judeţean şi maxim un viceprimar de Cluj. Şi acestea, obţinute, prin mărinimia PD-L şi a lui Emil Boc, în detrimentul unui UDMR căruia la Cluj i se pregăteşte după 16 ani izolarea în opoziţie.
Prin neimplicarea în cursa electorală pentru Primărie şi, mai ales, Consiliu Judeţean a greilor Rus, Dîncu şi Puşcaş, PSD Cluj nu poate spera la mai mult. Cu Soporan, Canta sau Cordoş, PSD Cluj va juca electoral doar de pe poziţii de “iepuraşi” pentru alţii. Pentru Emil Boc la Primăria Cluj şi pentru Marius Nicoară şi Alin Tişe la Judeţ. PSD riscă enorm însă. Practic, îşi pun toate “ouăle electorale” în coşul politic din care speră ca Emil Boc să le arunce un oscior - poziţia de al doilea viceprimar şi cea de un vicepreşedinte CJ, în cazul în care democrat-liberalii ar domina şi Judeţul, la fel cum vor domina municipiul-reşedinţă. în acest moment asistăm, practic, la oficializarea capitulării politice a PSD la Cluj.
Atunci când nu vrei mult, poţi obţine eventual foarte puţin. Dar PSD Cluj pare împăcat cu această idee. Sau poate liderii PSD se gândesc că decât să nu deţină nimic la nivelul puterii locale, ca în ultimii patru ani, mai bine înghit în sec şi încearcă obţinerea acestor resturi scăpate de la masa ce se anunţă îndeajuns de bogată a democrat-liberalilor lui Emil Boc. E păcat însă de prestaţia unor “soldaţi fideli”, care au crezut şi poate continuă să creadă în forţa PSD de a se lupta pe frontul politic real. Dimitriu şi Lăpuşan în Consiliul Local sau Canta, Medrea şi nea Şerban în cel Judeţean.
însă strategii PSD Cluj refuză lupta, nefiind deloc siguri că ar obţine în teren ceea ce pot negocia la masa tratativelor. Deci despre PSD nu vom avea ocazia să comentăm şi să analizăm prea multe în această pre-campanie şi apoi campanie-război de 30 de zile. Despre PRM, Gheorghe Funar nu mai reprezintă o opţiune la această oră pentru Primăria Cluj, actualul senator putând să obţină mult mai mult pentru partidul său dintr-o eventuală înscriere în lupta pentru Judeţ.
Dar alegerea a fost făcută deja. Despre UDMR nici atât, deoarece cel puţin eu nu analizez prestaţia unor organizaţii care contestă caracterul naţional, unitar şi indivizibil al statului român, deşi Laszlo Attila rămân la convingerea că este unul dintre cei mai bine pregătiţi, inteligenţi şi motivaţi candidaţi. Păcat că este la UDMR.
Despre PCM deloc, deoarece organizaţiile teroriste nu pot constitui obiect de studiu decât pentru SRI şi SIE. Despre PNŢ-CD, ne rămâne să urmărim eventual prestaţia la scenă deschisă a unui personaj care acum vreo 10 ani era considerat un politician de perspectivă, Radu Sârbu. Despre PNG, doctorul Manea şi “mai mult ca românul” Ionuţ Ţene, sunt personaje care vor fi mici pete de culoare într-o mare dominată de crucişătorul-Boc, vedeta rapidă-Tişe şi transporter-petrolierul-Nicoară. Despre PIN, numai “cântece pentru prieteni” şi dansuri de Ciuci la braţ cu apetisanta Lavinia.
în rest, domn Profesor, ex-prefectul şi Presidentul “vor fura” scena publică clujeană pentru 60 de zile. Zile în care actualul primar nu prea are nici un motiv de îngrijorare pentru scaunul de pe Moţilor 1. Singura problemă directă fiind procentajul cu care va reuşi să se impună din primul tur al alegerilor la Cluj, astfel încât să urmărească relaxat începerea campionatului european de fotbal din 9 iunie şi să dea o raită prin ţară pentru a-şi sprijini colegii PD-L-işti care nu vor reuşi să câştige din primul tur. Un Emil Boc câştigător din primul tur cu un scor de peste 60% îl reîncarcă pe liderul naţional al PD-L exact cu acea energie şi validare electorală care să-i oblige pe adversarii săi din partid să plece capul pentru următoarea perioadă de timp.
Pentru primarul Clujului, marea provocare o reprezintă câştigarea de către preferatul său din partid, Alin Tişe, a scaunului de preşedinte al CJ în lupta directă cu cel care deţine acum această poziţie, liberalul Marius Nicoară. Toţi ochii clujenilor vor fi aţintiţi timp de 60 de zile spre cursa politică şi bătălia cruntă dintre Nicoară şi Tişe şi spre Liga I, unde “U” încearcă supravieţuirea, iar CFR, câştigarea titlului sau măcar accederea în Champions League de pe a doua poziţie.
(Mâine, în partea a doua a acestui editorial, despre lupta de la Consiliul Judeţean, cu avantaje şi dezavantaje, cu atuuri şi puncte slabe, cu susţinători şi adversari ai celor doi protagonişti principali, Marius Nicoară şi Alin Tişe.)
