Şi, profitând de oportunitate, am hotărât să îmi fac în fine datoria de tată o săptămână întreagă, de la cap la coadă, şi să călătoresc în fiecare zi, la 7:30, împreună cu fiul meu adolescent, către şcoală. Sigur că asta, spre bucuria lui precaut exprimată şi disperarea bunicului, care s-a trezit dintr-odată şomer. În mod sigur această călătorie a fost cea mai revelatoare experienţă pe care am trăit-o în ultima vreme, pentru că, în mod miraculos, am depistat o sursă alternativă de energie despre care nici nu am bănuit că există. Astfel, observator din interiorul fenomenului, am fost martor la aventura epopeică a "debarcării" copiilor în şcoli şi licee pe un bulevard care este un adevărat City preacademic al Clujului.
Toată operaţiunea se desfăşoară în două reprize distincte. În prima etapă, cea autopurtată, ai senzaţia că trăieşti "play-by-play" o operaţiune militară autentică: maşinile circulă încet, atent, organizat, ca şi când totul ar fi coordonat de către un centru de comandă, într-o ordine neobişnuită pentru traficul nebun din restul oraşului. Din 10 în 10 secunde, o maşină-desant "aterizează" în faţa şcolii şi doi-trei princhindei, mai mari sau mai mici, se lansează energic din maşină şi se alătură în pas grăbit înşiruirii de copii care
se îndreaptă către intrarea în şcoală. Maşina-desant "decolează", lăsând locul altei maşini, care cu aceeaşi rigoare repetă procedura.
Etapă a doua a operaţiunii, cea de la sol, este însă cea care face deliciul oricărui martor involuntar. Este fără îndoială imposibil de cuprins în câteva cuvinte, fiind mult, mult mai alertă. De fapt, un adevărat haos zumzăitor. Astfel, atenţia îţi este atrasă şi în mod implacabil eşti copleşit de exodul unui vortex multicolor şi năstruşnic de copii veseli şi gălăgioşi care mărşăluiesc cu repeziciune în dreapta şi în stânga, pe trotuarele înguste, ca să intre în şcoli. Oricât de din piatră ai fi, eşti fermecat instantaneu de freamătul, de energia, de buna dispoziţie, de optimismul contagios, de vibraţia şi culorile străzii pline de copii.
De mult nu m-am simţit atât de bine şi plin de optimism ca în aceste câteva zile, descoperind acest izvor natural tămăduitor de energie alternativă inepuizabilă. Este o cură de tratament pe care aş vrea s-o recomand oricărui părinte: oricât de preocupaţi aţi fi de criza mondială, de cea locală, de sondajele politice, de produsul intern brut, de taxa pe valoarea adăugată, de deficitul de cont curent, de cursul valutar, de plecarea investitorilor, de sosirea altora, de scumpirile de la mall, de preţul kilowattului oră, de dezastrele naturale, de sezonul sportiv care se încheie, de dramele din tabloide, de faptul că 1 Mai cade întotdeauna în weekend, luaţi-vă în maşină
sau de mână copiii timp de o săptămână şi duceţi-i la şcoală în fiecare dimineaţă. Veţi simţi cum "medicamentul" lucrează şi cum face minuni pentru psihic, iar dacă aţi mers pe jos, cu siguranţă vă va face bine şi fizicului. Vă veţi reîncărca acumulatoarele cu energie şi veţi găsi mai multă putere să mergeţi înainte, pentru că vă veţi reaminti pentru ce o faceţi.
Dragoş DAMIAN
CEO Terapia Ranbaxy
