EUROanaliză: Surpriza croată

EUROanaliză: Surpriza croată
Se ştia de mult că echipa de fotbal a Croaţiei poate învinge orice altă echipă. În 1998, croaţii au blocat Germania, în 2007 au învins Anglia pe Wembley, punând capăt participării acesteia la actualul turneu final. În fapt, croaţii aduc echipe pline de talente, coerente şi foarte bine motivate. Se anticipa, totuşi, prea puţin, că în faţa Germaniei, întărită cu Fritz şi Jansen, Croaţia va obţine mai mult de un egal.

Surpriza s-a produs, însă, Croaţia câştigând indiscutabil. Rezultatul se explică, în primul rând, prin jocul excelent al apărării croate şi, de fapt, al întregii echipe. Aşa cum am scris într-o cronică anterioară, Olic, Motric, Srna şi alţii din echipa croată pot juca în orice altă echipă de prim rang.

Rezultatul se explică, în al doilea rând, prin gafele apărării germane. Portarul Lehmann comite, ca şi antecesorul său din ultimii ani, Kahn, una-două greşeli pe meci, suficiente pentru ca echipa să nu mai poată egala. Frings este, la rândul său, vinovat de primul gol croat. Rezultatul se explică, însă, şi prin lacunele lotului german. Gomez a pierdut timpul pe teren, iar Odonkor este pentru altă echipă. Ca de obicei, introducerea lui Schweinsteiger înviorează atacul; păcat că a fost eliminat pripit.

Germania – având, în continuare, cel mai bun joc în teren – suferă din cauza finalizării. Atacul ei pare tocit. Nici Kuranyi, nici Gomez, nici Odonkor nu fac faţă pretenţiilor de campioană, iar Podolski sau Klose nu creează destule faze care periclitează suficient poarta adversă.

Probabil că Germania se va califica, până la urmă, în sferturi şi că această echipă va trebui să înfrunte Portugalia, în cazul în care aceasta va obţine locul întâi în grupă, iar Croaţia va ţinti locul similar în propria grupă. în cazul Germaniei, a rămas problema sesizată şi la Yokohama, şi la Berlin şi la Klagenfurt: insuficienta exploatare a pepinierei proprii de talente şi acoperirea lacunară a câtorva posturi, începând cu portarul.

Meciul Polonia – Austria nu a mai contat, de fapt, decât prin prisma clasamentului grupei. în rest, un meci jucat cu voinţă, dar plin de erori tehnice.

Austria şi-a irosit ocaziile la început, pentru ca Polonia să puncteze la una din primele ocazii, iar în continuare să-şi creeze tot mai multe ocazii. Vizibil, la ambele echipe, preocuparea pentru rezultat a reprimat orice efort de concepere a jocului şi de asigurare a spectacolului. Şi în fotbal se observă frecvent una dintre caracteristicile societăţilor în care trăim: mentalitatea după care eficienţa nu ar mai avea nevoie de conceperea riguroasă a acţiunilor.

In cele din urmă, Austria a egalat dintr-un penalti discutabil, pe fondul unui joc în care Polonia a avut mai multe iniţiative. Asemeni Elveţiei, Austria pare să nu îşi pună în valoare avantajul terenului propriu. Probabil că dezvoltarea unor şcoli indigene de fotbal ar fi de preferat, în cazul multor echipe, încetăţenirii, în ultima clipă, de jucători (care devin cetăţeni în mare viteză, căci cluburile au nevoie de ei).

Clasamentul final în grupa ce reuneşte aceste patru echipe rămâne deschis. în orice variantă, Croaţia merge mai departe, dar Germania are nevoie de cel puţin un egal cu Austria. Poloniei îi trebuie scor împotriva Croaţiei, în vreme ce Germania ar trebui să piardă contra Austriei – ambele condiţii fiind improbabile. Croaţia şi Germania se conturează drept primele două echipe din grupă, care câştigă calificarea pentru treapta sferturilor de finală.

Comenteaza