Un sfârşit de săptămână sau chiar 2-3 zile din vacanţa dumneavoastră din această vară trebuie să le petreceţi vizitând vechiul Hermanstadt. Trebuie să mă credeţi pentru început doar pe cuvânt că nu veţi regreta alegerea făcută.
Nimic nu mai arată ca acum trei sau chiar doi ani. Pieţele, străzile, căile de acces, gangurile de trecere, curţile interioare, faţadele clădirilor, mobilierul urban, vitrinele magazinelor din zona istorică, monumentele sunt complet renovate şi restaurate.
Zona veche a Sibiului arată încântător. De la hotel Bulevard pe bulevardul exclusiv pietonal Bălcescu, pe lângă împăratul Romanilor ajungi în Piaţa Mare, care găzduieşte frecvent manifestări cu 25.000 de spectatori! De la pavaj şi până la faţade şi curţi interioare totul are un aer de civilizaţie apuseană veche.
Dacă o iei spre Pasajul Scărilor eşti obligat să treci printre clădirea monumentală a Primăriei, o clădire neo-barocă restaurată splendid, şi grandiosul Palat baroc ce a aparţinut baronului Samuel von Brukental, acum muzeu. în faţă rămânând în dreapta liceul german Teuch şi Catedrala Evanghelică ce domină Piaţa Huet ajungi la actualul Muzeu de Istorie, clădire cunoscută sub numele de Casa Altemberger după numele întâiului proprietar, fost primar al Sibiului (Thomas Altemberger) de la sfârşitul secolului al XV-lea.
Dar poate cea mai frumoasă piaţă din ansamblul celor trei pe care-l deţine Sibiul, absolut unic în Europa, este piaţa cuprinsă între cele două descrise mai sus. Piaţa Mică este giuvaierul fermecat al celei mai mari rezervaţii de arhitectură veche din Europa. Aici, între clădirea Primăriei - pasajul Turn şi celebrul pod al Minciunilor te învârţi uluit între clădiri locuite de secol XV-XVI care au fost restaurate, multe dintre ele nu doar în exterior, ci şi în interior.
Casa Luxemburg sau Casa Artelor sunt doar două dintre minunile arhitectonice ale Pieţei Mici. De aici trebuie să coborâţi scara Siengerlingen pentru a ajunge din oraşul de sus, locuit odată doar de saşi, în oraşul de jos, unde pe actuala stradă 1 Mai, ce mărgineşte cele două zone istorice ale Sibiului, se află locul de promenadă a celor care urcau în oraşul saşilor doar la muncă.
Peste tot, pe Bălcescu, în Piaţa Mare sau în cea Mică sunt zeci de terase cochete care mai ales seara sunt pline ochi. Veţi vedea că şi în ce le priveşte, terasele se adresează în funcţie de zona unde se află unor tipuri diferite de clientelă. Cele de pe Bălcescu sunt mai comune, cele din zona Pieţei Mari sunt exclusiv turistice, iar cele din Piaţa Mică sunt populate deopotrivă de turişti, boema sibiană şi o sumedenie de artişti şi străini ce sunt implicaţi în diferite proiecte ale programului “Sibiu - Capitala culturală europeană 2007”.
Ce este, de asemenea, de remarcat la Sibiu este modul în care esteticul a reuşit să transforme mentalităţile celor care locuiesc în acest oraş sau chiar în împrejurimi. Practic, schimbările de la nivel arhitectural şi cultural au reuşit să transforme comportamentele celor care acum se plimbă din nou seara “în centru” dând plini de solicitudine informaţii despre oraşul lor! Pentru a înţelege exact fenomenul Sibiu, trebuie să vă relatez un dialog la care am avut acces datorită curiozităţii jurnalistice, pe o terasă din Sibiu, la ceas de seară.
Un grup de compatrioţi, despre care am aflat ulterior că erau din Galaţi şi Brăila, nu conteneau să se mire că ceea ce văd în jur... se află totuşi în România! Şi extrem de important pentru ceea ce se întâmplă (şi mai este încă mult loc de mai bine la Cluj) este că fenomenul de la 170 km de Cluj a fost gândit şi este susţinut de un om al cetăţii, primarul de Sibiu, Klaus Johannis şi de echipa excelentă pe care o are în jurul său.
Arhitectul-şef al Sibiului Szabolcs Guttman - originar din Cluj, arhitectul Hermann Fabiani, directorul Teatrului Radu Stanca din Sibiu - Constantin Chirieac, directorul programului “Sibiu - Capitala culturală europeană 2007” - Cristian Radu şi preşedintele CJ - “celălalt sas” Martin Botesch. Sunt cu siguranţă încă multe de spus despre dezvoltarea şi creşterea Sibiului în ultimii ani sau despre polul investiţional pe care-l reprezintă acest oraş încă de acum 5-6 ani.
Dar poate cel mai important lucru pentru noi, clujenii, care am ieşit din întuneric abia acum 3 ani, este să luăm ca exemplu Sibiul pentru a gândi dezvoltarea Clujului nu doar ca “centru de profit”, ci şi ca magnet culturalo-turistic.
PS. Poate nu ar strica Clujului, “capitala Ardealului”, ca primarul Emil Boc şi preşedintele CJ Marius Nicoară împreună cu cei 27 de consilieri locali şi cei 36 de consilieri judeţeni să facă un scurt schimb de experienţă cu sibienii din administraţie.
Sau măcar să facă vizite private în această vară la Sibiu. Cât despre arhitecţii clujeni de pe lângă sau din interiorul Primăriei şi Consiliului Judeţean, în frunte cu Iancu, Spânu, Ciuban, Borda, Ţigănaş, Pănescu şi ceilalţi “agreaţi”, aceştia ar trebui să meargă înspre Sibiu cu capul plecat şi să ia notiţe. Poate le vor folosi şi lor, şi nouă - celor mulţi, la ceva!
