El îşi aşteaptă, nerăbdător fiind, recunoaşterea trecutului pentru a deveni un mesager al prezentului. Exact în urmă cu 25 de ani, în curtea sa interioară, chiar la intrarea în Fort, se aflau sute de tineri bătuţi, ca vai de ei, plini de sânge şi disperaţi. Îşi aşteptau supliciul şi, poate, condamnarea la moarte. Ce este, în definitiv, acest Fort Jilava? Este el un loc blestemat?
Carol I a construit o centură de apărare în jurul capitalei, alcătuită de 18 forturi, care erau depozite de muniţii şi baterii de artilerie care, atenţie, comunicau între ele prin tuneluri subterane. Aşadar, forturile sunt monumente de arhitectură şi importante vestigii istorice.
Cu excepţie Fortului 13. Jilava. Acesta are o istorie aparte. O istorie dramatică şi, nu de puţine ori, ironică. Mai întâi, Ion Antonescu a transformat-o, după ce a înăbuşit, în sânge, răscoala din 1907, în loc de detenţie pentru sutele de ţărani arestaţi. Mulţi nu s-au mai întors din acest Fort 13. Apoi, însuşi mareşalul a sfârşit aici.
A fost executat în Valea Piersicilor, din imediată vecinătate. Din nefericire şi doamna Antonescu s-a aflat în supliciu la Fortul Jilava. S-a transformat într-o baie de sânge legionară. Apoi, într-o noapte a cuţitelor lungi, într-o altă baie de sânge, la capătul măcelăririi vârfurilor poliţiei şi Prefecturii bucureştene. De către legionari. După care s-au întors din nou legionarii în Fortul Jilava pentru a-şi târî lanţurile de fix 25 de kilograme bucată.
Istoria apoteotică a Fortului Jilava abia urmează. Când mii şi mii de oameni din elita României, amestecaţi cu asasini, cu criminali feroce, ajung şi sfârşesc aici. Oameni politici, demnitari, intelectuali şi, în primul rând, îngrozitor de mulţi preoţi. De toate confesiunile.
Nu există nicio inscripţie pe care să fi fost trecut numele revoluţionarilor aduşi aici în 22 decembrie 1989. Deşi statistică există. Nu există plăci comemorative care să consemneze miile de drame petrecute aici. Nu este consemnat nici măcar numele vreunui torţionar din sutele de torţionari şi dintre care, încă, niciunul nu a fost pedepsit.
Doar pe un zid, chiar lângă intrare, în dreapta, cineva a scrijelit următoarele cuvinte: ”Dacă vrei să trăieşti, bagă paie sub haine”! Fortul Jilava, Fortul 13, îşi aşteaptă încă, tăcut şi înspăimântător, recunoaşterea istorică.
