Sau, mai precis, respectând titlul cărţii apărute întru zeificarea patronului Stoica, “Fenomenul Caritas sau mântuirea românilor prin ei înşişi”, carte pe care mulţi clujeni o mai au încă în biblioteci, semnată fiind de scribălăii puşi în slujba escrocului Ioan Stoica: Dan Zamfirescu şi Dumitru Cerna, ultimul slujbaş la Primăria lui Funar, cu numele real de Bobină.
Şi numai citind acest titlu idiot, îţi dai seama cât de pătimaşi erau profitorii Caritas-ului în susţinerea “genialului Stoica”. Această susţinere era menită să-l ajute pe “celebrul” patron în a manipula populaţia şi a o jefui de bani.
Desigur, acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla dacă escrocul Ioan Stoica n-ar fi avut sprijinul moral al primarului de atunci, Gh. Funar, actual şi veşnic candidat la primăria oraşului pe care l-a scos în afara lumii civilizate timp de doisprezece ani. Clujenii nu cred să fi uitat duminica din 17 octombrie 1993, când, pe stadionul municipal, Ioan Stoica, secondat de Gh. Funar, era slăvit şi cântat precum Ceauşescu, în cenaclul Flacăra al lui Păunescu, de o versificatoare improvizată - moment prielnic pentru mincinosul patron Stoica să-şi lanseze “bomba”: “în municipiul Cluj-Napoca, graţie jocului Caritas, sunt nu mai puţin de 40.000 de milionari, dar şi mulţi miliardari”.
Aceasta era o altă strategie, pentru a revigora jocul, atacat, pe drept, de “Tribuna Ardealului” - care a publicat textul unui specialist în informatică ce anunţa căderea iminentă a afacerii, dar şi de “Evenimentul zilei” şi de unele personalităţi ale timpului, precum Dinu Patriciu, care a caracterizat dintr-un condei jocul ca fiind o mare escrocherie. Revista “NU”, unde scriam atunci, din cauza nenumăratelor luări de poziţie împotriva Caritas-ului, a fost atacată la propriu de cei care, amăgiţi de cuplul Stoica - Funar, refuzau, pur şi simplu, să vadă cum li se fură banii din buzunar şi am scăpat de bătaie doar blocând uşile redacţiei şi chemând Poliţia.
“Desigur - scriu cei doi autori ai broşurii amintite - nimeni nu poate face abstracţie de faptul că domnul Funar a fost, poate, primul om politic român de astăzi care s-a ridicat cu o anumită charismă şi cu gesturi menite a polariza atenţia (...)”. Dar ca să existe “Fenomenul Funar” (...), a trebuit ca domnul Funar să devină primarul municipiului Cluj-Napoca, după cum, fără clujeni, domnul Stoica ar fi fost - cu tot geniul afacerilor aduse de pe meleagurile sale făgărăşene - un Napoleon fără Franţa şi fără poporul francez (Sic!). Să ne amintim acum de cele declarate de Gh. Funar în cadrul duplexului Bucureşti - Cluj al Televiziunii Române din 7 octombrie 1993: Ca urmare a câştigurilor pe care le realizează cetăţenii în urma participării la circuitul Caritas, a fost posibil un sistem de donaţii. (...) Până la sfârşitul săptămânii trecute, donaţiile au ajuns la 405 milioane de lei.
Din păcate (sic!), alte primării din ţară nu pot să se laude cu o asemenea apreciere şi o asemenea contribuţie (impusă de Stoica - n. n.) din partea cetăţenilor... Apoi, încercând să-i răspundă profesorului univ. Mihăilescu, care declarase jocul ca fiind “de un cinism trist”, Gh. Funar afirma: “Este regretabil că nu vă preocupă şi nu-i îngăduiţi nici domnului Stoica să prezinte ce realizări a avut într-un an şi jumătate şi cu ce s-au ales sutele de mii de milionari şi multimilionari de pe urma acestui circuit de întrajutoare. Acest circuit s-a dovedit o soluţie de moment foarte bună pentru atragerea în circuitul economic a disponibilităţilor băneşti ale populaţiei”.
O afirmaţie care arată gradul de pregătire economică a celui care până atunci predase contabilitate la Universitatea Agricolă clujeană. Că el şi-a făcut mendrele politice cu banii de la Caritas se ştie: printre “realizările” lui de frunte de atunci se numără kitch-ul penibil din faţa Catedralei Ortodoxe, numit “Monumentul lui Avram Iancu”, adevărat sacrilegiu adus marelui erou al Apusenilor.
Probabil că vă mai amintiţi aspectul morbid al oraşului, pe care “fenomenul Caritas” l-a generat şi pe care nici un clujean nu-l va putea uita: transformarea oraşului într-un adevărat veceu public pe traseul
Gară - Sala Sporturilor, cu oameni care veneau din toate colţurile ţării şi dormeau pe malul Someşului, şi care lăsau după ei o mare de hârtii şi mizerii.
Finalul Caritas-ului a fost o adevărată catastrofă pentru miile de români care şi-au pierdut casele, animalele de muncă, alte bunuri puse la mezat pentru sumele necesare intrării în joc. Şi iată, acum, acelaşi “domn” Funar are tupeul şi curajul să (mai) ceară clujenilor votul pentru funcţia de primar. O neruşinare mai mare este greu de întâlnit!
P.S. în ceea ce-i priveşte pe cei doi autori ai “celebrei” broşuri de popularizare a hoţiei Caritas, aceştia merită un loc de cinste într-un muzeu – panopticum, al prostiei şi hoţiei concetăţenilor. Trebuie să mai amintim celor care poate au uitat că Dan Zamfirescu a venit la Cluj să-i ceară de la Caritas 24 de milioane de lei, pe care i-a şi primit (sumă imensă, pe atunci!), pentru a edita “Caietele Eminescu”.
Ziarul “Adevărul” s-a grăbit, atunci, să-i ridice osanale, ca unui adevărat patriot, declarând momentul “un eveniment cultural de talie naţională”! Dan Zamfirescu a plecat cu banii, însă “Caietele” n-au apărut niciodată!
Cel de-al doilea, ilustrul poet Bobină, este şi azi, probabil, funcţionar la Primărie, iar opera sa poetică prinde contur şi substanţă în ultimii ani, semn că proza d-sale (y compris cea despre Caritas), nu prea mai este “gustată” de clujeni.
