FYI: La mulţi ani!

FYI: La mulţi ani!
24 decembrie, acasă, la părinţi. Brad, vâsc, colinde, sclipici şi jucării, portocale parfumate, cozonaci plini de nucă şi miros de cocă coaptă, amintiri cu bunici, forfotă de Ajun. Mama, panicată, tresărea la fiecare mesaj care făcea telefonul şi inima ei să vibreze deopotrivă, într-o trepidaţie tahicardică.

Trebuia să le răspundă zecilor de cunoscuţi, şi totuşi străini, care, iată, ţineau într-atât la ea, încât o felicitau negreşit, poetic-siropos ca un card de florărie, la fiecare sărbătoare. Mai mult ca oricare dintre noi, ea e mereu copleşită de vinovăţia ingratitudinii. Nu numai că nu s-a grăbit să fie măcar de această dată prima care urează, dar nici să nu răspundă cu viteza de reacţie teoretic impusă de maniere?! Lăsăm aşadar totul la o parte şi, mai ales, unii pe alţii, pentru a răspunde conform, rând pe rând, urărilor stereotipe ale nenumăraţilor posesori de mobile cu opţiunea „trimiteţi la toate contactele" şi abonamente de servicii de telefonie evident supradimensionate. Rafale de gratulaţii anonime, cu tuşa personală a unui mesaj de politician pe Facebook şi încărcătura emoţională a unei note informative, armate din timp, se declanşează robotic de Crăciun sau de Anul Nou şi umplu la refuz telefonele şi mailurile, forţând replica sau o inerţie vinovată. Iar în invazia felicitărilor de consum, urările autentice, în general mai puţin fastuoase, îşi pierd şi ele forţa, eclipsate ca un brad natural cu crengi neuniforme de coroana perfectă a unei grămezi de plastic.
La mulţi ani, dragi cititori!

Comenteaza