O campanie în care alegătorii, cel puţin cei cu care am apucat să vorbesc eu până acum, sunt, pe de o parte, scârbiţi de tot ce înseamnă viaţa politică românească şi deci nu au siguranţa că vor face efortul de a se prezenta la vot, iar pe de alta, sunt debusolaţi de “cantitatea neînsemnată” (ca să nu spun neglijabilă) ce pare a fi “lotul” de personaje, pe care partidele i-au propus pentru Parlamentul României.
Sunt, deci, toate şansele ca această instituţie fundamentală să arate chiar mai schimonosit decât primul şi cel mai jenant Parlament de după 1989. Personal, fac parte din acea categorie de cetăţeni, care au avut nenorocul ca întotdeauna să fi votat altceva decât au votat majorităţile, cu excepţia d-lui Emil Constantinescu. Care, dimpreună cu d-na Monica Macovei, au fost, poate, cele mai mari decepţii politice pe care le-am trăit. La fel ca şi cei asemeni mie (mulţi?, puţini?), nu îmi rămâne de făcut altceva decât să mă minunez de necunoscuţii notorii pe care au mizat partidele.
Cu unele excepţii, evident. Putem vorbi în politica mare, desigur despre câteva excepţii notabile: la PSD, d-nii Vasile Puşcaş, avocata Laura Pop, Mircea Jorj, Vasile Soporan, Teodor Pop Puşcaş , fost comandant al Poliţiei Cluj, profesorul Ioan Bolovan, cu toţii remarcându-se mai mult decât ar fi dorit unii, în planurile lor de activitate; la PD-L, d-nii Daniel Buda, Mihai Hărdău şi Petru Călian nu mai au nevoie decât de o campanie bine făcută, ca să-şi realizeze visele politice.La PNL, Lucia Morariu se poate mândri cu propriile realizări, iar la UDMR, Peter Eckstein Kovacs este unul dintre puţinii membri ai acestei organizaţii culturale care a dat dovadă de bun-simţ şi constanţă de-a lungul timpului.
In rest, ceilalţi participanţi la această competiţie, chiar dacă familiile şi vecinii îi apreciază şi au încredere în ei, cu toată părerea de rău, sunt, chiar şi pentru propriii lor electori, în mare parte, doar nişte simpatici necunoscuţi, zâmbind deasupra unor sloganuri idioate, din afişele electorale, ce or să umple cu vârf şi îndesat gardurile, zidurile clădirilor, WC-urile, trunchiurile copacilor, şi, uneori, chiar locurile special amenajate în acest scop. Inutil să mai povestim despre cum va arăta
Faptul că unii din candidaţii liberali (nu dau nume, fiindcă mi-e ruşine de ruşinea lor!) au ajuns de la memoria lui Brătianu şi papion, la a da pomeni electorale constând în cizme de cauciuc şi butoaie de pus murături spune exact în ce “eră” a ajuns liberalismul românesc. Iar dacă mai adăugăm că un celebru liberal şi-a “tocmit” în campanie, pentru a fi mai credibil, pe celebrul cantautor Purdea-Someş (Dej?), ca să “capete” electoratul mai multă încredere în el. O surpriză plăcută este, după cum s-a putut vedea la recenta lansare a candidaţilor, PSD-ul, sub bagheta experimentatului Ştefan Dimitriu. Se simte un suflu nou în dinamica acestui partid, care pare a fi, prin calitatea candidaţilor săi, poate cel mai consolidat partid din punct de vedere al ofertei electorale.
Dar, orice s-ar spune, în afară de zgârcenia şi lentoarea politicienilor, în cvasi-totalitatea lor, care vor să cheltuiască, dacă e posibil doar câteva milioane şi câteva după-amieze “pierdute” prin colegiile electorale, campania, în care tocmai am intrat, se anunţă una lipsită de teme, de orientare şi de fast. Marea pierdere însă este tot a electoratului. în lipsa unor informaţii clare despre candidaţi, ai putea, pur şi simplu, să alegi pe oricine.
Tocmai de aceea, la ultima şedinţă de redacţie ne-am dat seama că cel puţin noi, ziarul ZIUA de CLUJ (dar, cu siguranţă că şi altele), avem datoria morală faţă de electoratul judeţului să ajutăm ca în Parlamentul României să intre doar aceia dintre candidaţi care, într-adevăr, merită această demnitate publică. Astfel, în această campanie vom trimite în teritoriu (Gherla, Dej, Huedin, Câmpia Turzii, Turda) un supliment al ziarului în 2.000 de exemplare, per oraş, care se va distribui gratuit, pe propria noastră cheltuială.
Suplimentul va conţine atât realizările candidaţilor, cât şi potlogăriile celor care vor să mai mintă lumea pentru încă patru ani şi va fi prezent în fiecare zi în oraşe, la tarabe şi la difizori volanţi. Cel puţin, în felul acesta, cu siguranţă că politicienii vor fi mai mult decât fericiţi, pentru că pot fi cunoscuţi alegătorilor fără să cheltuiască nici un ban, iar alegătorii, de asemenea, fiindcă vor putea vota în cunoştinţă de cauză.
