Groapa vrajbei noastre, trimisă la coşul de gunoi al istoriei

Trăim vremuri interesante în domeniul construcţiilor. Acum o săptămână, stadionul “Ion Moina” cădea la pământ, în timp ce fanii lui “U” smulgeau scaune ca suvenir şi petice de gazon în amintirea marilor meciuri.

 Ieri, groapa din mijlocul superbului centru istoric al Clujului a primit rostul  pe care îl merită. Dacă în urmă cu mai mult timp Primăria a închis prima groapă, gest inspirat, lăsând cariată jumătate din splendida Piaţă a Libertăţii-numele Unirii e ca nuca în perete acolo unde au murit oameni, ca să avem libertate de expresie în ţara şi oraşul ăsta-ieri ultimei gropi i s-a pus capac. Lăsând deoparte caracterul vădit electoral al inagurării, putem spune că se pune punct final unei controverse care a durat aproape cât toată tranziţia. Iscată de planurile parşive ale unui mare manipulator, fostul primar al Clujului, groapa din centru a fost aproape să declanşeze, aduceţi-vă aminte, un război interetnic la Cluj. Au fost puternice tensiuni, dar, din fericire, la război nu s-a ajuns. Ca şi gazetar, am reflectat pe atunci în presa centrală toată nebunia iscată de fostul primar al Clujului şi partidul său naţionalist, pe de o parte şi pe de alta,  incitările unui Laszlo Tokes.

 

Groapa este, practic, o parabolă pentru tot Clujul. Din start a fost o groapă inestetică, iar sub pretextul căutării ruinelor romane, s-a  trasformat într-o cicatrice pe obrazul oraşului. Viaţa însă bate filmul. După 14  ani, de când fostul primar al Clujului a băgat excavatoarele în vechiul gazon de la Matei Corvin, iată că ”Groapa” apare ca un exemplu de bune practici în valorificarea turistică! Cred că românii şi ungurii care s-au certat pe marginea gropii sunt, acum, bucuroşi că în piaţa centrală a oraşului s-a născut un nou monument, care trimite la un îndepărtat trecut comun al Europei. E momentul ca şi monumentul Matei Corvin, protejat UNESCO, să fie refăcut, care trimite, de asemenea, la un trecut comun.

 

Am un amic ce a venit exact acum 14 ani la facultate în Cluj şi mi-a  spus că nici nu mai ştie cum arată Piaţa fără groapă şi de abia aşteaptă să-şi plimbe copilul ca să-i arate ruinele. Iată că marele Cluj dă dovadă că  poate trece dincolo de condiţia de simplă aglomerare umană şi să devină o comunitate! Aşa cum merită talia acestui oraş complicat. în aceste condiţii, e de neînţeles cât de greu s-a găsit o firmă care să execute lucrările. îmi spun amicii investitori italieni că dacă se licita aşa lucrare în Torino, s-ar fi înghesuit marile firme să o facă pe gratis, numai să poată instala o placă unde să se spună că acea lucrare a fost donată de ea!

 

La noi, s-a preferat o inaugurare cu un caracter clar electoralo-pompieristic, dar, în fine, să trecem şi peste asta. Contează doar că Groapa vrajbei noastre a fost trimisă la coşul de gunoi al istoriei împreună cu tot imaginarul politic ce a creat-o. Clujul respiră din nou aer european.