După ofensiva lunii noiembrie şi a începutului lunii decembrie 2009 la OTV, Etno TV şi Favorit TV, avem astăzi rezultatele directe. Beizadeaua Honorius a fost numit, prin grija tatălui său, a televiziunilor aferente şi în directă concordanţă cu banii pompaţi în campanie, candidat cu drepturi depline în Colegiul lăsat liber în Sectorul 1 din Bucureşti. Sincer, nu mă interesează atât de mult dacă bucureştenii din Sectorul lui Chiliman aleg un deputat tip beizadea. E problema lor şi a celor care au înţeles să îl recomande pe VIP-ul cu Lamborghini de Rosal ca pe unul care poate reforma statul român.
Ceea ce mă interesează însă în mod direct, atât pe mine, cât, sunt sigur, şi pe mulţi dintre clujeni şi ardeleni, este dacă nominalizarea Adrianei Bahmuţeanu-Prigoană drept prezentatoare a Balului Operei din Cluj este o acţiune “onorabilă” sau o glumă sinistră? Anul trecut, la acelaşi Bal al Operei, am avut pe alocuri surpriza să o avem în poziţia de prezentatoare pe o altă “divă” a mondenului autohton. în cazul ei am putut înţelege că lungimea picioarelor şi cupa sutienului, alături de calitatea de fină a naşului său, pot suplini alte calităţi relativ intelectuale.
Moni a lui Iri a încercat să-şi depăşească condiţia ducând însă evenimentul, ce se dorea unul onorabil şi prestigios, spre zona vedetismului de Bamboo, Fratelli şi Casa di David. Mă rog, ne-am impus să nu atacăm relaţiile de rudenie dintre organizator şi prezentator. în acest an, însă, după zile în care familia Prigoană, prin fiul tatălui său, a reuşit să ocupe spaţiul public din zona Bucureştiului şi nu numai, am putut observa o relocare a unei părţi a familiei spre zona de baştină a tăticului Silviu.
Gunoierul-şef încearcă impunerea “divei” Adriana pe scena Operei Române ca prezentatoare a Balului Operei din Cluj, considerând, probabil, că distinsa consoartă are o experienţă în spaţiul public ce o recomandă să prezinte secţiunea “seniorilor cetăţii” din cadrul Balului clujean. E drept, având în vedere că a prezentat “Toamna manelelor” alături de distinsul cantautor şi interpret Florin Salam, Adriana este recomandată să prezinte Balul Operei din Cluj, eventual alături de compozitorul şi dirijorul Cornel Ţăranu şi Ionel Haiduc, clujeanul preşedinte al Academiei Române.
Am crezut că pot înţelege absolut orice, dar am constatat că am totuşi limite. Ştiu că un astfel de eveniment are nevoie de un buget uriaş, mai ştiu cât de greu este să aduni bani într-o perioadă de criză economică, ştiu că e nevoie de multă pasiune şi ambiţie pentru a realiza un astfel de spectacol, cu toate acestea mizez enorm pe faptul că posibila participaţie masivă a soţului Silviu în sprijinirea financiară a evenimentului nu îl va face, de această dată, pe prietenul meu Matei Miko să facă rabat de la eventualitatea căderii în ridicol a Clujului. Matei e un inimos şi ştiu că iubeşte acest oraş enorm, tocmai de aceea continui să cred că vehicularea numelui de Bahmuţeanu pentru prezentarea Balului Operei este doar o cacealma de marketing. Altfel, Matei îşi va pierde cel puţin un prieten vechi la Cluj.
Revenind la celălalt membru al prestigioasei familii, pe ale cărui care de reportaj s-au făcut transmisiile TV de la inaugurarea celor 42 de km ai Autostrăzii Transilvania, în 1 decembrie 2009, vreau să spun doar că în urmă cu un an şi jumătate, pe 30 iunie 2008, “prinţişorul” a fost prins pe Kiselefful bucureştean gonind la volanul Lamborghini-ului primit cadou de la tăticul cu o viteză cu mult peste cea legală, ceea ce nu e atât de condamnabil dacă beizadeaua nu ar fi avut şi permisul suspendat pentru o perioadă de trei luni.
Gestul copilului probabil nu e mai damnabil decât al altor beizadele similare. Ce mi s-a părut însă extrem de grav la acea dată a fost reacţia “tăticului”, care, în loc să-i ardă vreo două scatoalce care să amendeze gestul inconştient al odraslei, dacă nu de-a dreptul sfidător, a început să lanseze acuzaţii de corupţie la adresa organelor de ordine şi să acuze, culmea tupeului, că aceştia îşi fac “reclamă gratuită pe spinarea sa”.
în continuarea peroraţiei, milionarul din Gherla Clujului a continuat: “sunt 4.000 de infractori pe şoselele patriei, dar pe ei nu-i vede Poliţia Română. Am să am eu grijă de poliţiştii ăştia care se ocupă de familia mea!”, iar sfârşitul declaraţiei sale de atunci a fost efectiv uluitor: “sunt oripilat de sistemul din România”! La toate acestea, eu aş adăuga un singur lucru: eu şi, alături de mine, poate, mulţi alţii, suntem oripilaţi de România domnului Prigoană şi a altora asemeni lui.
