Guriştii uninominalului. Of, of, măi, măi!

Guriştii uninominalului. Of, of, măi, măi!
Nu oportunitatea votului uninominal ori a cărui sistem uninominal ne trebuie este exact tema zilei, ci perpetuarea sistemică a ignorării agendei populaţiei. Ce spune îmbârligătorul şef al social-democraţilor, Viorel Hrebenciuc, la doar o zi după adoptarea proiectului prin care, de bine, de rău, politica se personalizează într-o oarecare măsură? “Uninominalul este o prostie”, a dat verdictul Hrebenciuc.

De prisos a mai spune că tot PSD-ul a votat in corpore “prostia”. Iar “prostia” la care făcea referire cel mai rozaliu dintre cei adunaţi sub stindardul roşu a fost negociată şi cu PNL şi cu PD-L (chiar dacă nu direct) şi cu UDMR. Sub presiunea agendei populaţiei, la câteva luni, puţine, până la alegeri. “Am votat prostia asta pentru prostime, acum să ne vedem de treabă”. Aceasta pare a fi lozinca mecanismului de lucru din pivniţele politicii româneşti.

Dacă, măcar, pe Hrebenciuc îl poţi acuza de orice numai de încetineală a minţii nu, un revers al medaliei găsim la partidul cu cei mai mulţi “gurişti” care-şi periclitează propriul viitor politic. Senatorii din PRM s-au pus de-a curmezişul uninominalului, atacându-l la Curtea Constituţională, blocându-i o promulgare promisă de Băsescu. Doar că milităria e mai mare în garnizoana Tribunului decât instinctul de conservare: unul dintre defectele uninominalului este că, obligatoriu, ai nevoie de notorietate ca să te voteze lumea, lucru ce deschide o fantă pentru acces în Parlament şi pentru tot felul de starlete din te miri ce domenii.

 Doar că, în PRM, acest lucru s-a produs deja de vreo două mandate, când Irina Loghin voia să bage-l la răcoare inclusiv pe urmăritul general Rasdaq. Ieri, împotriva uninominalului au semnat şi Funar, şi Loghin, la un loc. într-un partid care poate oferi o şansă românilor să nu mai intre în Parlament dacă se votează pe liste, Funar şi Loghin mai aveau o minimă şansă pe uninominal. Principiul e aplicabil ambilor: nu contează cât de bine cânţi, important e să cânţi tare.

Din cele două extreme, Hrebenciuc, pe de o parte, şi Funar şi Loghin, de cealaltă, rezultă un mare beneficiu al uninominalului. Pentru alegător. Setea de “sânge” poate fi satisfăcută când ai în mână o ştampilă şi în faţă un buletin de vot cu poze. Pasul cel mare este că, dacă până acum îi auzeam pe mulţi cu lehamitea: “Nu mă mai duc la vot”, prin uninominal măcar o parte din acea lehamite dispare, fiind înlocuită cu “Nu te mai votez! Clar?”.

Comenteaza