Se anunţă vremuri grele pentru premierul Emil Boc, de acum aproape fostul primar de Cluj. După ce a fost nevoit să cedeze în faţa presiunii lui “Zeus” de la Cotroceni şi să accepte în cele din urmă poziţia de premier, în ceea ce se anunţă cel mai greu an, din punct de vedere economic, din 1989 până astăzi, lui Boc i s-a croit un guvern mai mult decât reactiv împotriva sa.
După ce Băsescu l-a convins să accepte pălăria guvernamentală, acesta i-a aşezat de-a stânga şi de-a dreapta sa o pleiadă de miniştri recunoscuţi mai puţin pentru respectul şi supuşenia faţă de preşedintele PDL Emil Boc.
Cu excepţia unui Mihai Stănişoară, un personaj mai mult decât de bun- simţ şi competent în ceea ce face, premierul Boc va trebui să facă faţă unor miniştri şi “ministrese” care o să încerce să-i bată cuie în talpă imediat ce se vor instala în funcţie. Premierul Boc va avea de pendulat cu maximă diplomaţie între baronii democrat- liberali Blaga şi Berceanu, între aroganţa de tehnocrat a lui Pogea şi cele două copile de suflet ale lui Traian Băsescu, Elena Udrea şi Monica Iacob Ridzi. Probabil, unul dintre pilonii pe care se va baza Boc în şedinţele de guvern va fi, în afara lui Stănişoară şi şmecheraşul inteligent şi cizelat Adriean Videanu.
Dacă actualul guvern ar candida la un concurs de miss între guvernele României din ultimii zeci de ani, cu siguranţă ar câştiga detaşat, deoarece prezenţa lui Iacob Ridzi şi a Elenuţei “de Pleşcoi” nu prea se justifică la asemenea nivel decât prin frumuseţea lor proverbială deja. Faptul că Elenei i s-a înfiinţat chiar un minister, ea neputând să suporte să fie doar şefa unei agenţii guvernamentale, arată trecerea de care se bucură doamna Cocoş în faţa unui anumit lider politic marcant. Mă gândesc că desele excursii prin capitalele modei europene, Milano, Paris sau Londra, în căutarea unei noi colecţii de toamnă -iarnă a poşetuţelor şi a pantofiorilor Hermes, Dior, Prada, Channel, Luis Vuitton, Salvatore Feragamo sau Burberry, o recomandă din plin pe distinsa doamnă blondă pentru poziţia de ministru al Turismului.
Dar problemele pentru Boc nu vor apărea prin poziţionarea în faţa celui de la Cotroceni a celor două dive. Pentru premierul desemnat marea problemă e să îi ţină sub control pe cei doi miniştri ce ar fi dorit capul preşedintelui PD-L după alegerile generale, Vasile Blaga şi Radu Berceanu. Acestea vor fi două focare permanente de insubordonare faţă de primul- ministru. în ceea ce priveşte celălalt partid ce şi-a trimis reprezentanţi în acest guvern formând “Parteneriatul pentru România”, lucrurile sunt de-a dreptul tragi-comice, dacă nu chiar hilare. De frica dosarelor, social democraţii lui Geoană au cedat toate ministerele economice, Industriile, Finanţele, Transporturile şi Lucrările publice, rămânând însă cu ministere unde nivelul investiţiilor pentru următorii ani va fi suficient de gras pentru a umple din nou buzunarele “baronilor roşii”.
Merită amintite doar Mediul şi învăţământul, într-o primă fază. Dar la social -democraţi degringolada partidului se poate observa însăşi prin nominalizările făcute pentru poziţiile la ministerele primite.Vicele penal al lui Mazăre a primit un minister.Un lup a fost pus paznic la oi în persoana lui Gabi Oprea la Interne, iar alţi patru din oamenii de casă ai lui Năstase au primit poziţii în guvern-Niţă de la Braşov, Ilie Sârbu, Victor Ponta şi Dan Nica. Doi dintre apropiaţii batrânului Iliescu au primit locuri călduţe în Guvern: Cati Andronescu şi Marian Sârbu, iar singurul pesedist al noului val, care a reuşit să se impună, este diplomatul şi rafinatul Cristian Diaconescu- ca ministru de externe.
Acest guvern consfinţeşte cel puţin câte o chestiune esenţială în cadrul celor două mari partide, PD-L şi PSD. La PD-L se poate vedea că nici măcar Băsescu nu poate să nu ţină cont de cei doi titani portocalii Blaga şi Berceanu, în timp ce la PSD se poate observa cu uşurinţă că Grupul de la Cluj a fost complet şi definitiv scos din jocurile de putere. Cel puţin doi, dacă nu chiar toţi trei liderii acestui grup, Dâncu, Puşcaş şi Ioan Rus, ar fi putut ocupa fotolii ministeriale în cabinetul Boc. Dar poate cei de pe Dâmboviţa au gândit că e prea mult pentru Cluj, mult prea mult pentru Transilvania şi suficient pentru a da un semnal despre cum bat curenţii pe apele tulburi ale politicii de Bucureşti.
De asemenea, este uşor hazardat pentru PD-L să îşi asume în 2009 ministere unde creşterea economică se anunţă la mai puţin de un sfert din cea avută în 2008. Dar se pare că bătălia pentru controlul resurselor a învins în faţa decenţei şi a unei analize cu bătaie lungă în percepţia publică pe care o vor avea democrat- liberalii în următorii ani.
De asemenea, trebuie notat că este extrem de ciudată lipsa din poll-position a unor miniştri provenind din PL-D-ul lui Stolojan. PC-ul, slugă la PSD, nu merită nici cea mai mică atenţie, dar merită, în schimb, să urmărim cu atenţie cum va reuşi cel care controla ca un “lider maximo” Consiliul Local Cluj să se impună ca un conducător veritabil în viesparul plin de baroni roşii, portocalii, ibovnice, ce se instalează în aceste zile peste scena publică cu terminaţie în Palatul Victoria-Bucureşti.
