Marţi searã, clujeanul Daniel Morar, şeful DNA, în emisiunea cu pricina, cu un calm ardelenesc, şi-a justificat acţiunile departamentului. în primul rând, a încercat sã infirme teza rãzbunãrii, invocatã pe toate gardurile de ministrul Justiţie, Tudor Chiuariu, care anunţa cã acţiunile împotriva sa sunt o vendetã din pricinã cã a cerut scoaterea din magistraturã a altui clujean, şeful Secţiei a 2-a a DNA, procurorul Doru Ţuluş.
Daniel Morar a spus cã nici un şef de instituţie nu compromite întreaga instituţie pentru a salva un om, în cazul de faţã procurorul şef Doru Ţuluş, pentru care ministrul Justiţiei a cerut revocarea din funcţia de şef al Secţiei a 2-a, criticatã în peste 270 de pagini în raportul inspectorilor CSM. “Eu nu pot sã încep o cercetare pentru a-l salva pe Ţuluş”, a spus Morar, adãugând cã este mulţumit de activitatea acestui procuror şi precizând cã Secţia a 2-a este una grea.
Un argument care ţine, dacã nu ar fi situaţia în premierã, când în rândul a şase miniştri, numiţi în Guvernele Tãriceanu I şi Tãriceanu II planeazã neliniştitor spectrul urmãririi penale. Bunã-rea, legislaţia permite, deocamdatã, preşedintelui Bãsescu sã dea undã verde pentru o eventualã urmãrire penalã. Deocamdatã, în douã cazuri – Atanasiu şi Nagy – a fãcut-o.
Pe masã, mai aşteaptã douã “prospãturi” non-PSD: Paul Pãcuraru şi Tudor Chiuariu. De bunã seamã, ieşirile isterice ale imberbului cu cioc ministru al Justiţiei, dupã ce a aflat cã îl paşte ceva, dar nu ştie ce, denotã o cel puţin o lipsã acutã de demnitate şi eleganţã. (Desigur, justificarea este cã lupta se dã pe via]` şi pe moarte.)
Situaţia Justiţiei este, poate, cea mai criticã din istoria post-decembristã a României. Cu atâţia miniştri asupra cãrora s-a aplecat DNA într-o perioadã atât de concentratã, Guvernul Tãriceanu apare cãzut în cea mai mocirloasã corupţie. Nedumeritul Chiuariu mai anunţã încã trei miniştri liberali care vor ajunge pe eşafodul semnãturii lui Bãsescu, care-i poate trimite în braţele primitoare ale Parchetului. Pentru cã e în alb şi negru, nici mãcar hazul cu “dacã Bãsescu nu poate schimba nicicum Guvernul, atunci trimite toţi mini[trii la Parchet” nu e în mãsurã sã usuce transpiraţia rece de pe şira spinãrii.
Dacã DNA are dreptate şi mini[trii se vor dovedi vinovaţi, ne trezim în faţa unui triumf al Justiţiei, cu toate cã o dozã de unilateralã direcţionare împoriva liberalilor poate fi speculatã. Si, dacã e aşa, Guvernul Tãriceanu, cã e I sau II, cel care se laudã cu aderarea, nu va fi mort doar aici, unde simţim mirosul Bizanţului în nãri. “Dincolo”, întrebarea va fi: “Noi cu cine am negociat de i-am bãgat în casã?”. Si multã vreme nu vom mai cãdea în picioare, cu tot mesianismul de care se va înconjura Bãsescu şi partidele ce trãiesc de pe urma sa.
Dacã, însã, Bãsescu îi suspendã pe rând (ori, cum se exprima ministrul liberal al Relaţiei cu Parlamentul, Mihai Voicu, în ordine alfabeticã) pe toţi miniştrii asupra cãrora planeazã suspiciuni şi, la fel ca şi în cazul lui Teodor Atanasiu, nu se descoperã nimic, atunci lupta cu marea corupţie poate deveni un fâs cu iz de vendetã. Si, din pãcate, nici atunci nu cãdem în picioare. Ceva trebuie schimbat şi la imunitãţile demnitarilor, şi la veriga politicã – preşedintele – care poate dispune sau nu de aruncarea miniştrilor pe scãrile Parchetului.
