Aceasta spunea bileţelul pe care l-am găsit în cutia poştală. N-am schimbat nici număr de telefon, nici adresă de email, deci le puteţi folosi şi dumneavoastră. Am scos doar, din reflex, o greşeală de ortografie.
Bileţelul e subţire, zgârcit, ca o panglică de telegraf - coala să ajungă pentru cât mai multe. Se trage textul la imprimantă şi apoi se taie mesaje cu foarfeca. Le văd şi prin fanta celorlalte cutii, deci nu sunt singurul căruia i se promite acest nesperat ajutor, această îndrumare. Ce maniere sunt acestea, să trimiţi bileţele populaţiei? Mai mult ca sigur, a umplut cartierul, dacă nu cumva şi oraşul cu aceste bileţele. O reacţie românească la criza economică. Întâi am vrut să-l arunc, apoi m-am răzgândit şi l-am luat cu mine sus, l-am folosit o vreme ca semn de carte. Şi din când în când am încercat iar să-i lămuresc misterul. O fi sunat cineva la acest număr de telefon, o fi avut cineva curiozitatea sau disperarea? Nu pot să sun, pentru că nu pot trece peste acea greşeală de ortografie pe care (v-am spus) tacit am îndreptat-o. Dar să existe oare persoane care să nu fie interesate de realizarea propriilor dorinţe? Atunci de ce ar avea aceste dorinţe? Ori prea scrupuloase la metodele prin care acestea se pot realiza?
Şi ce fel de ajutor se promite? Care constă în ce anume? E adevărat, nu am decât să sun la numărul de telefon sau să trimit un mesaj electronic. Nu e vorba, mai mult ca sigur, de împlinirea unor dorinţe de natură erotică. Textul ar suna cam aşa.... schimbăm unele cuvinte, înţelegeţi dumneavoastră. În loc de persoană potrivită ar fi persoană disponibilă, şi altele. Deci nu e vorba de realizarea unor dorinţe secrete... Fetele care oferă servicii erotice nu se-ncurcă, clarifică de la început natura serviciilor. Promit discreţie, nu-ţi introduc propunerea în cutia poştală, s-o ridice nevasta sau copiii.
Oferă bani cu împrumut, cu camătă? Nu se spune c-ar fi vorba de rezolvarea unor nevoi, ci de împlinirea unor dorinţe. Ni se adresează tuturor - cine nu are dorinţe neîmplinite, de un fel sau altul?
Eu, unul, aş vrea să fiu scutit de impozite. Aş vrea alegeri anticipate, un salariu mai bun, un editor mai înţelegător (şi mai corect). Şi altele - nu duc lipsă de dorinţe neîmplinite. Ar trebui deja să fiu cu receptorul la ureche. Dar persoana, această Maria Suciu, nu promite să rezolvă împlinirea dorinţelor, doar că ne va îndruma. De îndrumări am eu nevoie?
Mai mult ca sigur că mă va sfătui să renunţ la acele dorinţe, să devin mai înţelept şi să nu-mi doresc lucruri inutile, la care se poate cu multă uşurinţă renunţa. Nu există sfat mai înţelept ca acesta.
Şi dacă suni, ce urmează? Daţi-mi adresa, vin până la dumneavoastră, trebuie să vorbim faţă-n faţă. Poate se bazează pe faptul că aş fi o persoană singură, altfel aş avea la cine să sun. Vine cu camionul şi-mi ia mobila, îmi promite că mă întreţine dacă îi fac un act de donaţie a garsonierei.
Să fie o vrăjitoare din acelea care te dezleagă de ghinion? Aş, nu - vrăjitoarele au altă metodică, folosesc altfel de nume, fac promisiuni mult mai concrete. Să fie un înger? Că aceştia au adrese de email sub parole complicate nu mă îndoiesc, dar ar fi preferat mai mult ca sigur să se înfăţişeze luminos de-a dreptul pe ecran, însoţit de-un semn al exclamării, ca atunci când câştigi la loteria electronică. Şi cum or fi stat îngerii cu gramatica? Şi ce are gramatica a face cu dorinţele noastre neîmplinite? A fost vreodată dorinţa noastră să ştim prea multă gramatică? Toată gramatica? De ce-ar strica o greşeală de ortografie o campanie atât de generoasă şi plină de bune intenţii?
Dar oare persoana care s-a obosit să distribuie atâtea bileţele nu o fi având ea însăşi dorinţe neîmplinite? Şi mă momeşte pe această cale să i le împlinesc chiar eu? Şi asta trebuie avut în vedere. Oare n-ar fi mai bine să scriu eu însumi nişte bileţele, dacă tot am ajuns aici?
Alexandru VLAD
