Indicatori şi observaţii (editorial)

Banca Naţională a României, prin chiar vocea guvernatorului, a semnalat "deficitul de cerere", pe care-l putem înţelege uşor ţinând seama de reducerea veniturilor populaţiei. Chiar în aceste condiţii, de cerere prea redusă, aceeaşi instituţie semnalează că "producţia internă nu acoperă consumul". Aşadar, un consum oricum redus nu poate fi acoperit de producţia internă, la noi dramatic de firavă. În aceste condiţii, două creşteri de preţuri dau de gândit: "creşterea preţurilor la legume este dintre cele mai mari în Uniunea Europeană", iar "creşterea preţurilor la carburanţi" abia începe.

Pe de altă parte, "agricultura ţine de Dumnezeu", încât, în afara celor date
de Atotputernicul, sunt prea puţine de aşteptat. Inflaţia, în schimb, o ia în sus, la peste 5% în 2011 şi la aproape 4% în 2011. Sistemul bancar a înregistrat pierderi semnificative în 2010 şi se echilibrează anevoios în 2011. Coşul de consum în cazul românilor este de 35% din venit, în vreme ce media Uniunii Europene este de 16%, Ungaria se află la nivelul 21%, Cehia la 17%, Polonia la 21%, iar Slovenia la 17%.

Recent, Fundaţia "Horia Rusu" a publicat o examinare atentă şi precisă a rezultatelor din 2009 încoace, din economia şi societatea românească. Indicatorii sunt concludenţi şi alarmanţi: produsul intern brut (PIB) a scăzut în doi ani cu 9,10%, cifra de afaceri a scăzut cu 11,6% efectivul salariaţilor s-a diminuat cu peste 515.000 de persoane, şomajul a crescut cu 7,4%, salariul mediu real a scăzut cu 7,2%, deficitul bugetar a ajuns la 7,4% din PIB (în 2009), investiţiile publice s-au prăbuşit cu 28%. Practic, la orice indicator economic important declinul în România este mai mult decât evident, iar tendinţele pozitive lipsesc astăzi.

Se ştie că FMI a jucat un rol important în redresarea economiei României de la sfârşitul anilor ‘90, când echilibrul bugetar devenise un imperativ, inclusiv în perspectiva deschiderii negocierilor de aderare a ţării la Uniunea Europeană. FMI este un terapeut care-ţi recomandă continuu punerea cheltuielilor în funcţie de venituri. Aducerea din nou, în 2009, a FMI pe post de terapeut în România era înainte de orice semnul incapacităţii autorităţilor de a gestiona ţara. Multele declaraţii ale reprezentanţilor cunoscutei instituţii au, de aceea, valori amestecate. Unele declaraţii sunt de circumstanţă, altele vor să producă plăcere, altele nu ţin cont de realităţi. Recent însă, responsabilul FMI pentru România a spus lucrurilor pe nume într-o problemă importantă: nu se poate spori producţia în România fără a ataca corupţia şi nu este posibilă înlăturarea corupţiei fără a angaja în discuţie mentalitatea şi, până la urmă, responsabilitatea oamenilor.

Să reluăm citatul: "Trebuie să atacăm corupţia. Adesea vorbesc cu experţi pe teme de corupţie, cheia împotriva corupţiei fiind sisteme mai simple, transparente şi responsabile. Cu cât sunt mai simple sistemele, cu atât există mai puţine oportunităţi de corupţie; cu cât este mai transparent sistemul, cu atât este mai uşor pentru toată lumea să ştie regulile şi este mai greu să le încalce. Trebuie să faci lucrurile astfel încât oamenii să respecte regulile şi astfel se îmbunătăţeşte şi cadrul instituţional". Rareori s-a acceptat la noi că poţi avea reguli, dar, fără răspundere personală, regulile nu funcţionează. Observăm, de altfel, la tot pasul, în jurul nostru, persoane care ştiu regulile, le apără formal, dar le încalcă la prima ocazie. Se poate spune simplu: nu este posibilă necorupţia cu oameni care corup la tot pasul. Tot aşa cum democraţia nu este posibilă fără democraţi efectivi.