Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă”.
Din bibliotecile răspândite în porturile lumii, Băsescu a aflat, pesemne, un secret istoric dezvăluit miercuri, 22 iunie, în patru minute pline de voie bună şi hăhăieli complice cu Turcescu şi Cristoiu: sluga ruşilor, regele Mihai a trădat şi ar face bine să împartă vina deportărilor cu Antonescu. Cum, nu ştiaţi? Treceţi o tură prin porturile lui Băsescu, prin muzee şi biblioteci.
Dar, mai întâi, fragmentul complet, pentru o bună înţelegere a momentului.
Ion Cristoiu: Astăzi, 22 iunie, se împlinesc 70 de ani de la....
Traian Băsescu: De la... Da.
I.C. De la ce?
T.B. De la... începerea... maaaaa...
I.C. Marelui Război de la apărarea patriei. Trecerea Prutului
T.B. Nu, nu. 41, da.
I.C. Trecerea Prutului.
T.B. Trecerea Prutului, da.
I.C. Ştiţi, păi văd că nimeni n-a scris....
T.B. Invadarea... Hai să-i spunem de la celebra "Soldaţi români, vă ordon, treceţi Prutul!".
I.C. Dacă eraţi la vremea respectivă, dădeaţi acest ordin?
T.B. Da.
I.C. De ce?
T.B. Pentru că aveam un aliat şi aveam de recuperat un teritoriu. Dacă aveam condiţiile de atunci, probabil aş fi făcut-o.
Robert Turcescu: Acum înţeleg de ce sunteţi supărat pe regele Mihai.
T.B. Nu-s supărat... pe regele Mihai... Tot continuăm să considerăm că abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României abdicarea.
I.C. Din partea regelui sau...
T.B. Din partea regelui. Ăsta-i punctul meu de vedere.
R.T. Dar nu vă reproşează poate în întâlnirile pe care le-aţi avut, Majestatea Sa Regele Mihai, această apropiere de Prinţul Paul de România?
T.B. Eu am făcut un gest să probez că nu am nimic cu Casa Regală, pentru că Paul e parte a Casei Regale oricât de moştenit ar fi. (...)
T.B. Trebuie să recunoaştem, domnu' Cristoiu, că noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor. Ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce... Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci, ăsta era doar prim-ministru... Unora le dăm averile, iar pe alţii îi considerăm criminali de război. Şeful de stat şi primul- ministru... Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele...
I.C., R.T.: Aaaaauleo, aaaaa, oooo, ce-a zis domnu' preşedinte... mâine gata...(Cristoiu se ia cu mâinile de cap şi râde, Turcescu bate aproape vesel din palme)
Câteva observaţii:
1. Preşedintele Traian Băsescu a jucat rolul pompierului incendiator, aprinzând iresponsabil un foc menit să-l acopere pe altul: concesia majoră făcută UDMR, prin desenarea unei hărţi pur etnice. Partenerii săi de discuţie, Robert Turcescu şi Ion Cristoiu, au ratat momentul să fie puţin jurnalişti: au profeţit bucuroşi izbucnirea vâlvătăii mediatice (ce-o să fie mâine...) prin onomatopee şi mâini plesnite de cap în loc să ia piromanul la întrebări.
2. Exigenţele faţă de un şef de stat cu pretenţii reformiste sunt majore şi atunci când se apucă să judece istoria, să rescrie memoria unui popor. Modul în care Traian Băsescu se raportează la trecut spune ceva esenţial despre soliditatea reperelor care îi modelează prezentul şi viitorul. Lipsa de onestitate, superficialitatea şi brutalitatea manifestate de Traian Băsescu în tratarea unor momente dramatice din istoria României îi subminează grav autoritatea de şef de stat.
3. Este şocantă lejeritatea cu care Traian Băsescu zice că s-a apropiat de Paul de Lambrino (prinţul acuzat de impostură) ca să arate că n-are nimic cu Casa Regală, iar două propoziţii mai jos, să i se plângă lui Cristoiu că "noi încă nu aşezăm corect valorile". Ce sens avea aluzia proletară la retrocedarea averii? Ce voia să insinueze prin alăturarea numelui fostului suveran, la capitolul responsabilităţi, de cel al mareşalului Antonescu? Că regele Mihai are şi el pe conştiinţă evrei? O gogomănie mai mare nu poate fi imaginată: evreii sunt primii care-i poartă şi astăzi recunoştinţă fostului suveran. Ce confuzii groteşti, ce ignoranţă crasă!
4. Când un şef de stat în viaţă acuză un fost şef de stat în viaţă că a trădat, că a fost sluga ruşilor, are nevoie de probe concludente, de fapte şi dovezi imbatabile. Din această perspectivă, Traian Băsescu s-a comportat, miercuri seară, ca un infractor, capabil să falsifice grosolan trecutul, cu sânge rece, din socoteli meschine care astăzi ne scapă. Ce a făcut Traian Băsescu miercuri seară se cheamă crimă de lezmajestate, chiar dacă România nu mai este azi o monarhie care să pedepsească eventuale ofense aduse regelui.
5. Traian Băsescu a recidivat, de fapt, în concesii de neiertat făcute nostalgicilor comunişti sau extremiştilor: tot la postul B1 TV l-a reabilitat parţial pe Ceauşescu din vorbe, când a spus despre el, în noiembrie 2010, că fostul dictator ar fi rămas un mare preşedinte în istorie dacă stătea doar zece ani la putere. A făcut-o la fel ca acum, când l-a pus în oglindă pe fostul suveran cu mareşalul Antonescu, neatent la sensibilităţi şi adevărul istoric. Mai lipsea să spuna despre regele Mihai, la fel cum au procedat comuniştii, că a fugit cu tablouri şi vagoane încărcate cu aur, după ce l-a făcut sluga ruşilor şi trădător. Sau să-i trântească, de la obraz, un "Fir-ai al dracu, Majestate!", editorial semnat de Sergiu Andon în Adevărul pe la începutul anilor ´90.
6. Am văzut miercuri seară latura întunecată a preşedintelui Băsescu: cinismul extrem, lipsa de scrupule, insensibilitatea faţă de simboluri, nuanţe, drame, inadecvarea totală la o temă gravă şi grea. Cum Dumnezeu să acuzi pe cineva de trădare râzând? Şi, de fapt, printre glumiţe şi chicoteli, ce i-a reproşat Traian Băsescu fostului suveran? Că n-a ales moartea sau puşcăria pe viaţă în locul abdicării? Prin ce încercări grele l-a trecut, pe el, istoria? Pistolul cui l-a avut la tâmplă şi, cu glonţul pe ţeavă, să decidă vieţile altora? Că până azi, soarta blândă l-a pus în faţa unor alegeri ceva mai simple. A pendulat cel mult între Boc şi Udrea, între PSD şi PNL, între intelectuali şi Dan Diaconescu sau Gigi Becali etc., etc.
7. Doar Ion Iliescu l-a mai alergat pe fostul suveran în anii ‘90 cu agresivitatea cu care îl înjură astăzi Traian Băsescu. Regele Mihai a dezamăgit (trădat aşteptările) pactizând spre sfârşitul guvernării Năstase cu regimul Iliescu la schimb cu retrocedarea proprietăţilor sale. Iliescu nu
şi-a cerut niciodată scuze publice. Băsescu mai are o şansă. Altfel, istoria îl va refuza şi pe el, ca pe toţi cei care îşi bat joc de ea.
Acest text a fost preluat de pe hotnews.ro
Dan TĂPĂLAGĂ (hotnews.ro)
