E fotografia aleasă de istoricul Gheorghe Bodea pentru coperta volumului "Zoli. O legendă". O carte despre un jucător misterios, unic, unul dintre cei mai iubiţi fotbalişti din istoria Universităţii Cluj. Doar lui Ivansuc i s-au scris versuri, doar el a fost comparat cu Hamlet, doar pentru el "tribuniştii" au aşezat în pagină ghirlande de cuvinte.
Până la apariţia cărţii, ZIUA de CLUJ a încercat să reconstituie povestea numărului 7, ce aduna la antrenamente mai mulţi fani decât are azi abonaţi Universitatea. Sunt mărturii şi documente inedite, întâmplări ce conturează profilul fotbalistului descoperit mort, pe 27 ianuarie 1982, în apartamentul său din cartierul Gheorgheni. Cauza morţii? Un stop cardiac, inima nu l-a mai ascultat. "Şi te-au scăldat ursitele în vin - să dormi puţin şi să trăieşti puţin", a scris poetul Ion Arcaş.
Istoricul Gheorghe Bodea se întreabă ce a avut special Ivansuc, dorind să afle care e fermentul ce generează procesul prin care se naşte o legendă. Ivansuc a fost doar numele de scenă, în acte e trecut Ivasuc. La primăvară, Bodea vrea să-i mobilizeze pe fani să cureţe mormântul fotbalistului din Cimitirul Central şi să-i cânte imnul Universităţii. Zoli va avea o statuie lângă noul stadion, aproape de locul unde era aplaudat frenetic după o şarjă printre liniile adverse. Acum, extrema dreaptă va continua cursa în paginile cărţii.
A fost un personaj tragic, complex, pe care nici cei mai apropiaţi nu l-au descifrat. Un romantic, pentru care fotbalul nu era un război, ci un simplu joc. Un medic cu şcoala făcută la zi, un răsfăţat al boemei clujene. A citit foarte mult, ambiţionat poate şi de amicii săi din lumea literară, pe care îi însoţea taciturn în nopţile lungi, cu un pahar în mână. A înscris unul dintre golurile cu care Ştiinţa Cluj câştiga în 1965 Cupa României şi a creat zeci de momente inimitabile, povestite şi azi cu evlavie de suporteri. Era modul său de a face literatură. "7" a fost şi călimara de unde s-au alimentat cu nesaţ slujitorii peniţei. Fără emoţii, fotbalul ar fi doar un obiect de studiu pentru statisticieni, o sumă de goluri, puncte şi meciuri. Ivansuc a presărat în urma sa pulberea fină din care se plămădesc amintirile.
A fost obligat de Teaşcă să plece de la "U" şi a renunţat la fotbal la doar 30 de ani. Nu din orgoliu n-a acceptat un contract în altă parte, ci pentru că sportul nu a fost niciodată un scop în sine. Fără Universitatea, joaca nu mai avea acelaşi farmec.
Nu există o concluzie a materialului ce-l oferă ZIUA de CLUJ. Nu e o anchetă, ci o invitaţie de a părăsi pentru câteva minute scena pe care se fac calculele pentru titlu, se analizează transferurile iernii şi se perindă aceleaşi chipuri troienite de răutăţi cotidiene. E o tentativă de recuperare a unei mici părţi din istoria oraşului, cu lumini şi umbre, o operaţie fără anestezie a unui caz cunoscut şi niciodată elucidat. Un drum către adevăr trece şi prin suflet. Aceasta e cheia cu ajutorul căreia trebuie citit articolul.
